Despre mine

Asa scriam candva:

“Cel mai greu imi este sa scriu la …despre.Despre cum sunt eu sau cum as vrea sa fiu eu?

Sunt tenace, sunt vorbareata, comunic extrem de usor, poate prea usor, imi place sa am prieteni adevarati, rari dar adevarati. Sunt iubita si prietena unui singur om, sunt mamica lui Andrei si UPDATE mamica lui Vlad,  sunt intr-o vesnica agitatie pentru cei din jur, aproape mereu nemultumita si cu dorinta de a face mai multe si mai bine. Sunt medic rezident specialist primar pediatru, Irina Costache, pentru moment in capitala noastra prafuita si trista.

Mi-as dori sa fiu mai linistita, mai impacata cu mine, sa am mai mult timp liber-desi s-a dovedit ca nu stiu sa-l valorific mai bine, sa apuc sa vad un concurs de gimnastica pe viu la o olimpiada, sa vad Rio 🙂 my dream (desi sotul meu imi spune mereu sa-mi aleg alt oras mai putin razboinic). O dorinta de care Radu rade constant este sa tiparesc bani! Sa creez lumea aceea imposibila in care toti sa fim fericiti.Imi doresc eu insami sa fiu fericita, sa ii am mereu langa mine pe baietii mei sanatosi.

Imi plac filmele siropoase, imi place sa ma uit la fotbal, sarituri cu skiurile, evident gimnastica imi place sa cutreier prin magazine (cui nu?), imi plac diminetile si primavara, imi plac nuntile, imi plac cartile copilariei mele cand eram un exemplu pentru cat de mult citeam, imi plac doar oamenii sinceri.

Nu-mi place minciuna in primul rand, oportunismul, nu-mi plac oamenii duali, nu iert usor, nu-mi place ritmul lent, nu-mi place sa ajung vara pe plaja la 10, nu-mi place cand ploua, urasc singuratatea, urasc sa fiu lingusita sau sa lingusesc (de aceea nu o fac), detest oamenii care nu stiu ce vor,  nu mai imi place sa vorbesc la telefon (am obosit intre timp ).

Sunt mandra de mine si da o recunosc, pentru ca am plecat la un drum care nici macar nu avea contur la finalul liceului si da am terminat 2 facultati, am in medie 3 locuri de munca pe “sezon”:D, am un sot pe care multe si l-ar dori, avem in sfarsit un locsor al nostru, un mijloc de transport 😀 si cea mai mare bucurie a noastra il avem pe Andrei.

Ce-mi lipseste? O astept pe Alice 😉 spre disperarea cunoscutilor carora le displace numele si mai mult timp liber.”

Asa sunt eu azi: viata e un cumul de dealuri si vai cu sus si jos…si mult jos. Important este ce ramane inauntru cand ajungi acasa, cand esti iubita neconditionat, cand pui capul pe perna. Nu mai sunt vorbareata, nu cred ca mai sunt la fel de tenace, nu ma mai uit nici la fotbal si rareori  la sarituri cu skiurile, nu-mi mai plac nuntile, dar urasc in continuare oamenii duali, mincinosi, oportunisti si fatarnici, plini de ei si egoisti. Detest cum lumea a uitat sa zambeasca sau sa-ti zambeasca cu adevarat.

Am doi oameni minunati langa mine. Si de data asta, deocamdata atat(…)”