Primul an din viața primului copil, cel mai frumos an din viața mea (P)

Trăim vremuri complicate și grele. Toamna gri a năvălit nu doar cu frigul ei, ci și cu situația îngrozitor de grea pe care o trăim. La noi în casa există un hard disk extern, cocoțat undeva printr-un dulap pe hol, la care imi conectez telefonul și mintea de fiecare dată când am nevoie. Acolo sunt stocate amintirile. Tot ceea ce am facut în fiecare zi a fost să creez amintiri care și acum țin de cald. Acolo este energia mea pentru fiecare dimineață.
Le-am spus de multe ori pacienților că primul an cu primul copil nu se uită niciodată. A fost un an greu și intens, dar cu siguranță cel mai cel dintre toate. Andrei a apărut în viața noastră când aveam atâta energie și atâta elan în toate, o poftă incredibilă de viață. Mă uit nostalgică la poze și văd cum ne râdeau ochii împăienjeniți de nesomn amândurora. Îmi amintesc de naivitatea vârstei și lipsa de experiență care, paradoxal, pe noi ne-au ajutat. Știam puține și ne era frică de puține. În gașca noastră de prieteni am fost primii părinți. Îmi amintesc și acum drumul de la Spitalul Pantelimon (acolo s-a născut Andrei) până tocmai în Militari. Am plecat în papuci de spital, nu-mi dau seama nici acum de ce așa. Probabil pentru că eram atât de grabită să ajung ACASĂ. Am vie în cap prima intrare în dormitor, prima seară acasă, prima baie a copilului, prima noapte cu el. Eram medic rezident în anul doi, deci încă suficient de nepricepută astfel încât să nu mă panicheze toate diagnosticele diferențiale posibile.
Au fost nopți grele cu primul meu copil. Îmi amintesc cea mai albă dintre toate, o noapte înainte de a reveni soțul meu la serviciu. Andrei avea 3 săptămâni de viață și nu a închis un ochi toată noaptea. Plângea și se chircea, mânca la sân și iar voia, ațipea o secundă și urla din nou. Am stat cu el în brațe și l-am plimbat de la unul la altul întreaga noapte. Atunci am încercat și prima oară, din disperare și panică, să îl hrănim cu lapte praf pe care puștiul, deja mai deștept decât noi, l-a refuzat cu vehemență. Au urmat nenumarate alte nopți la fel. La 6 luni îl legăna Radu seară de seară în brațe, aproape îl pregătea de decolare în spațiu. Până am citit despre sindromul copilului zgâlțâit (nu este o glumă, să știți, poate vă povestesc cândva, pentru că legănatul pe picioare este o modă tare nesănătoasă în România). La 9 luni îmi amintesc o vizită la nașii lui. Atmosfera a fost extraordinară, copilul vesel- a mers din brațe în brațe. A zâmbit tuturor. (Și eu zâmbesc trist-amar acum și tot ce pot spune e ca sunt recunoscătoare că îi am în viață pe toți și azi. Fără să mai ne vedem de 2 ani la aniversări). Acasă, însă, a fost o bombă detonată. Suprastimularea l-a făcut să nu poată adormi. În plus, veșnicele lui dureri de burtă iar ne-au pus la încercare. Țin minte ca și ieri cum am ieșit cu el afară în creierii nopții, l-am legăt în scaunul de mașină și pentru că la fiecare semafor se trezea din nou urlând, am întors tocmai la kilometrul 36 pe A1. Așa am adormit noi un sugar în 2009.
Andrei s-a născut prin cezariană. Aș putea spune că patologia mea (o tromboză venoasă profundă proximală în anul trei de facultate) era un mare factor de risc, dar adevărul este că nu mi-am dorit în mod special să insist dincolo de această situație medicală reală. Și adevarat riscantă. Lipsa trecerii prin canalul pelvian, lipsa colonizării cu bacterii prietenoase din timpul nașterii alături de factori genetici în sine, au contribuit la o floră microbiană intestinală care a favorizat colicile, durerile de burtă, plânsul excesiv.
Colicile infantile sunt o problemă frecventă care afectează 10% până la 30% dintre sugarii sănătoși (poate chiar și mai mulți). Etimologia exactă este încă necunoscută pe deplin, dar disbioza intestinală a fost mereu una dintre ipoteze, ceea ce înseamnă că probioticele ar putea fi utile atât în prevenție, cât și în tratament.


Probioticele conțin bacterii prietenoase pe care le puteți privi ca pe niște soldați antrenați pentru a apăra organismul la nivel intestinal și pentru a liniști bătăliile unui sistem digestiv imatur, mai ales în primele luni de viață. Și întotdeauna ne trebuie soldații cel mai bine pregătiți pentru războaiele pe care trebuie să le caștigăm. În literatura medicală de specialitate există ghiduri ale probioticelor care împart soldații în funcție de evidențe clinice pentru ce sarcini sunt ei cei mai pricepuți. Perioda colicilor este una dintre cele mai epuizante pentru o familie la început, în care spaima se amestecă cu neputința și în care părinții speriați înteleg mai greu că e nevoie de mult timp pentru a se popula corect un intestin imatur.
Protectis conține Lactobacillus reuteri Protectis®* (L. reuteri DSM 17938), patent al companiei BioGaia din Suedia. L.reuteri Protectis conține culturi de lactobacili vii existente în mod natural în organismul uman (în laptele matern şi în tractul digestiv al persoanelor cu un stil de viaţă sănătos, care trăiesc într-un mediu nepoluat).
L. reuteri Protectis, prin aportul de lactobacili vii, contribuie la restabilirea și menţinerea echilibrului florei intestinale și, în acest fel, este o opțiune de nădejde în ameliorarea tulburărilor gastro-intestinale ale colicilor sugarilor. L. reuteri Protectis a fost testat în peste 130 de studii clinice, care i-au demonstrat eficacitatea și siguranţa administrării la copii, studii realizate începând cu 1991, de cand produsul există și este comercializat pe scară largă.
Dincolo de nopți nedormite, de dureri de burtă, de scaune explozive, de colici și probiotice, primul an cu primul copil nu se uită niciodată. Este anul în care, probabil, am dormit cel mai puțin și am trăit cel mai mult și mai intens. Și, deși, tot ce visezi atunci este ca totul să TREACĂ și copilul să crească… ramâne perioada cea mai frumoasă din viața oricărei mame. Timpul aduce nostalgie și în mod miraculos rămân doar amintirile extraordinare, mirosul de bebeluș cuibărit la pieptul tău, iubirea imensă care crește în fiecare secundă care trece, fericirea, împlinirea. Să fie cu clipe de liniște în viața tuturor părinților!

https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1111/apa.14270
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24912386/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5969308/#apa14270-sup-0001
https://www.biogaia.com/products/#global


  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

Be the First to Comment!

avatar
  Subscribe  
Notify of