Imi povestea saptamana trecuta o reputata jurnalista ca oricat de mari ar fi cifrele prezentate de autoritati la ora 13, ele nu mai conteaza. O ascultam socata si incercam sa o inteleg. Imi spunea ca da, invata lucrurile astea la Facultatea de Jurnalism si e un “firesc” al omului sa se “obisnuiasca”.
Ma uit la cifrele de la ora 13 din ziua in care au inceput a fi publicate. Rar am ratat vreun moment. Ma uit cu groaza, cu neputinta, cu furie, cel mai mult m-am uitat cu furie la acele cifre. Nu m-am obisnuit cu ele, dar e clar ca eu nu sunt publicul tinta al jurnalistilor care le prezinta si nici nu am cum sa intru in marea masa care s-a “obisnuit”.
Imi amintesc socata un moment in iulie in care eram fugita pe o plaja cat mai pustie si m-a sunat tata sa imi spuna ca au fost 555 de cazuri. Imi amintesc ca mi s-a taiat respiratia. 4 luni mai tarziu sunt aproape 10 mii (10.000, z e ce mi i de suflete) de cazuri zilnic si nu ni se mai misca un fir de par. Si nu e o intrebare, este o afirmatie. La decese alta filozofie. Toti erau batrani, grasi, diabetici, cancerosi, ceva rau aveau ei si eminamente defect de au murit de sarscov. Nu? Si daca nu asa, inseamna ca nu au murit de covid, au murit CU covid. Nu asa tuna si fulgera sutele de conspirationisti din social media? De parca vreunul dintre ei ar sti ce inseamna degringolada de interleukine pornita de un virus pe un organism asa cum e el, dar care o mai putea duce. Nici macar eu nu stiu, decat in teorie.
Scoala de Jurnalism ne invata ca daca e un razboi si mor 300 sau 3000 nimeni nu ii mai percepe. Pot muri de la un moment dat milioane, tot aia e. Sunt mult prea multi. La Colectiv au murit 65. Poti sa spui despre oamenii de la Colectiv ca au murit DOAR 65? Are cineva atata NESIMTIRE SI TUPEU sa spuna “doar 65”? La Colectiv aproape fiecare decedat are o poveste. Le stim povestile nu? Stim ce au fost, unde au fost, ce scoli au terminat, ce joburi aveau, le stim parintii, le stim unora copii, citim an de an durerea celor ramasi dupa ei. Ieri, doar ieri, au murit 146 (o suta patruzeci si sase). De 2 ori cati la Colectiv si inca. Daca mana intinsa nu spune o poveste ea nu conteaza?????
In COVID sunt niste NUMERE. Asa sunt prezentate la ora 13 (si nu din vina presei…). Pentru ca asa au ales autoritatile sa le prezinte. Nu vine la ora 13 niciun medic sa ne explice ce e de facut. NU exista nicio figura de incredere cum e in Suedia de exemplu domnul doctor epidemiolog Tegnel care aduce argumente, linisteste sau “EDUCA” populatia. Nici macar o figura politica de incredere nu exista si in HAOSUL creat mie nu-mi poate aduce NIMENI acum in fata ochilor vreun politician, sa fie el stanga, dreapta sau la mijloc pe care EU, MEDIC sa vreau sa il mai ascult. Nu exista EMPATIE SI INTELEGERE in stirile care sunt transmise SECI. Nu exista COLABORARE. Nu exista SPERANTA. NU exista VIITOR. Sa creasca numarul mortilor la 146 pe zi (o suta patruzeci si sase) , localitati intregi sa-si dubleze numarul decedatilor si tu, ministrul sanatatii sau mai rau, presedintele NOSTRU al tuturor sa vii sa ne povestesti ca UNICA LICARIRE de speranta despre VACCINUL salvator, cum se va implica armata, cum vor ajunge 10 milioane de doze (apropo trebuie facute doua doze pentru eficacitate asa ca 5 milioane din 20 populatia Romaniei este fix praf in ochi pentru OPRIREA epidemiei) este noaptea BEZNEI, nu a mintii. Oameni buni, nu avem nicio certitudine ca acest vaccin miraculos va exista sau va fi miraculos. Vindem struguri gradinarului sau mai rau, dam vrabia din mana pe cioara de pe gardul altora, ca nici macar nu tine de noi sa il producem.
Cifrele acestea au devenit obisnuite si pentru domnul Tataru -apropo domnule ministru, foarte misto gandire aveti, matematica, militareasca, e clar ca medicina o mancati pe paine, nu poate nimeni contesta asta, dar cand se termina mandatul va rog sa va uitati si la filmul “King’s speech”, acolo nu e doar despre dictie, pe care nu o avem toti, dar este si despre EMPATIE, nu oricine este un comunicator bun si noi avem nevoie de UNUL FOARTE BUN). Domnul doctor ministru ne turuie fix ca o banda de magnetofon cum trebuie noi sa ajungem la platou si in 7 sau 14 sau 30 zile sa vedem nu stiu cum si nu stiu ce, ceva ce zice din… iunie si nu s-a intamplat, dar el o tine langa cu asta, fara sa vada sau sa auda in jurul lui nimic.
Ce vreau eu sa spun, inainte sa fug in baie ca sa fug la serviciu, ca sa fug inapoi la copiii cu scoala online (bineinteles) ca doar asta fac de 9 luni: TREZITI-VA! Mortii aceia au CHIP! Au voce, au mama si tata, au copii acasa care ii plang. Si vii au. Fiecare pozitiv diagnosticat e inspaimantat. Eu nu am avut parte pana acum de vreun telefon primit in te miri ce moment, in care omul de la capatul firului sa imi spuna altceva decat:”doamna doctor am covid, si eu si copilul si Mi-E F R I C A (de obicei urmeaza un sir lung si tata, nasul, bunicul, bunica ….fara nr, 3 sferturi din ei NETESTATI pentru ca asa e legea domnule ORBAN, nu mai comparati Romania cu nu stiu ce tara vestica, la noi 1 din 3 sunt testati, restul raman pozitivi in carantina….sau nu, depinde de constiinta fiecaruia si nu ii NUMARA NIMENI). Treziti-va TOTI, guvernanti, populatie, treziti-va din amorteala cifrelor. Cifrele acelea sunt OAMENI. E momentul sa schimbati ceva, pentru ca sa stiti, camioane cu morti si gropi comune ati mai vazut si in martie in Bergamo si, chiar si cu asta s-a obisnuit creierul vostru. Si nu vad zau cum mai vedem luminita impreuna in ritmul acesta. ATAT. Pfu. Am obosit….
Leave a Reply
Be the First to Comment!