Raport de pe front: prima saptamana de scoala in pandemie

Raport dupa prima saptamana de scoala in plina pandemie de covid. Desi am sentimentul ca va scriu de pe front si ca nu mai apuc sa transmit si emotie, va voi lasa sa o simtiti printre randuri….

In primul rand DA i-am dus la scoala. Stiu, nu se astepta nimeni, tot ce scriu pare ca traiesc o panica care nu se sfarseste ( ntzz neah), ca ii voi tine incuiati pana vine apocalipsa sau vaccinul (nu pot, nici eu nu stau asa) asa ca da, au mers la scoala. La una normala.

La 5 zile de scoala facem bilantul. Incep cu ala pozitiv?

• noi doi suntem zdrobiti, calcati cu trenul si bagati in malaxor. Doi copii cu doua programe diferite este ca si cand te loveste asteroidul si nu nimeresti nici macar gaura in care sa te prabusesti
• nu are nimeni febra, muci sau tuse (inca, sunt constienta ca e o chestiune de timp, din pacate)
• invatatoarea lui Vlad este the ONE. Din toate punctele de vedere, nu ca apuc vreodata sa vorbesc cu dumneaei, dar copilul merge cu o placere fabuloasa la scoala. Si vrea mereu si maine. Sper totusi ca maine (asta care urmeaza) imi va face bucuria sa doarma si sa dorm si eu …si sa nu vrea si sambata la scoala.
• e fericit pentru ca se si joaca. Au fost afara si s-au folosit de bulinute  pictate pentru prima zi de scoala, au alergat si s-au cunoscut mai bine. E incantat de tot ce traieste si POVESTESTE mult mai multe decat Andrei. Regasesc in Vlad bucuria mea de a merge la scoala. Intotdeauna la scoala era locul unde eram cea mai fericita.
• Vladut si-a atins scopul, chiar si cu masca, omuletul si-a facut prieteni deja. In orice secunda pe care o prinde libera isi mai aduna un copil in jur: la toaleta, cand se spala pe maini, cand mananca “bunatatile”, cand face glume cu cornul primit la scoala. Pare un bulgare de bucurie de neoprit. Inteleg ca intreaba ce nu pricepe, ca e respectuos si el se declara fericit.. daca ramane asa si pe scenariul verde cat mai mult, ce vise sa mai ai? Copiii socializeaza si se adapteaza extrem de rapid si mascutele de pe fata nu ii  impiedica sa mai vrea si a doua zi la scoala. Copiii sunt deasupra multor adulti cu capacitatea de adaptare, acceptare, iar naivitatea si bucuria lor de a trai nu trebuie sa fie umbrite de angoasele noastre.
• merme este intr-o fericire perpetua de luni dimineata. Am incercat duminica sa-i citesc si eu lui carticica cu Bufnitel si prima zi de scoala. M-a oprit la un moment dat, nu se plia deloc pe felul lui de a simti: ” Mami dar eu nu sunt Bufnitel. Eu vreau la scoala, eu vreau sa imi fac prieteni multi.” Si asta pare ca reuseste!
• Andrei e clasa a cincea, mari transformari in aceste zile. El invata in scenariul galben si prima saptamana a fost fizic la scoala. Se astepta la mai rau si deci putem spune ca e bine. Din fericire e in grupa cu prietenii lui, dar trecerea dupa 6 luni de pauza de la 4  la 6 ore pare a fi atat de obositoare astfel incat amandoi pica lati la ora 21, aspect neintalnit in 12 ani de parinteala.
• tot Andrei ma bate bine la partea de online, pare ca nu are deloc nevoie de ajutor, copiii acestia sunt mult mai tehnici decat noi la aceeasi varsta. Asteptam cu interes saptamana de virtual.
• si tot Andrei e alt copil cand este doar cu amicii lui, asa ca mascati troncane vrute si nevrute si par cel putin entuziasti pentru ca sunt acolo impreuna.

Ce vreau sa va spun de fapt este ca se poate! Atat si nimic mai mult. Incercam in acest haos de cifre in crestere sa ne strecuram printre oameni care au aceleasi principii ca si noi. Este din ce in ce mai greu sa mai convingi pe cineva dupa 6 luni de pandemie ce e bine si ce e rau, e consumator de energie si de timp. Si este de fapt o lupta surda, pe care am purtat-o si am pierdut-o. Multi dintre negationisti au mintea foarte odihnita si este extrem de greu sa le schimbi niste convingeri bazate pe irealitati, aducand argumente stiintifice. Am mai scris odata, pandemia ne-a pus pe tava oamenii cu care avem de ce sa mergem inainte….asa cum ni i-a etalat si pe ceilalti.

Am invatat sa traim momentul si am scris aceste randuri pentru noi toti, pentru ca o singura data incepe clasa pregatitoare copilul tau al doilea, o singura data gimnaziul copilul cel mare si pentru ca simt nevoia sa va transmit ca tine de noi, adultii din jurul lor, sa ii mentinem sanatosi. Si ca tot noi putem. Totul e sa vrem. Cu adevarat. 

S-ar putea sa te intereseze si:

Privirea care te iubeste neconditionat

Ascultam  zilele trecute un podcast cu Oana Moraru si vorbea despre toti adultii din batatura [citeste mai mult]

De ce nu este chiar atat de valida "arma crimei", proba 48?

Care este contextul? In 2020 Statele Unite amenință că vor întrerupe finanțarea Agenției Mondiale Anti-Doping (WADA) [citeste mai mult]

Ce-ar fi facut bunica daca....

Am in minte de ceva vreme postarea aceasta. Intr-o lume a filmuletelor scurte, in care [citeste mai mult]