Încarc poze in facebook niciodată ca sa ma laud. O fac in general pentru mine, ca sa le pot admira o data si încă o data si apoi ca sa inspir. Si anul acesta, mai mult ca oricând vreau sa le tin aproape, sa mi le încarc in suflet. Parte sunt facute de Radu, le ghiciti usor, parte de Andrei (aceeasi tehnica, aceeași răbdare ca si taică-său-poza cu Luna de exemplu). Eu inca imi caut linistea printre imaginile acestea superbe pe care le trăiesc live si prima raceala a lui Vladut din februarie 2020 incoace pe care e mai greu ca niciodată sa o internalizez. Desi e ceva mai mult decat banal, care ar fi trecut inexistent in 2019, (nivel mai jos decat neobservat), e o repetitie pe care trebuie sa o traim. Vine toamna prieteni si daca vreodata v-ati gândit ca e simplu sa fii mama si pediatrul copiilor tai don’t. Uitati asta.
…….
Dincolo de asta 2020 ramane anul care ne-a obligat sa ne descoperim, sa ne intarim sau dimpotrivă sa ne fisuram, sa ne prabusim ca niste castele de nisip construite zilnic de baieti, pentru ca a doua zi sa o luam inevitabil de la capat. E anul cu cea mai mare internalizare din viata mea și cu cele mai frumoase si triste “apusuri”, in toate sensurile lor. E anul in care cu TOTII am primit reset. Ramane ca fiecare dintre noi sa inteleaga si sa accepe mai mult sau mai putin ce traieste. Sa se cearna prietenii si relatii. Sa se topeasca minciunile. Sunt oameni care pleaca din vietile noastre, pentru ca acum, mai mult ca niciodata fisurile pe care nu le vedeai inainte sunt cratere adanci. Sunt vai fara fund si iti dai seama ca nu ai cum carpi ceva ce s-a rupt atat de dramatic. Sunt oameni care dimpotriva, iti raman si cresc in suflet. Oameni pe care acum STII si SIMTI ca te poti baza MEREU, mereu asta insemnand inclusiv acest uragan care a lovit omenirea toata.
Tot ce a fost superficial inainte a rupt pandemia. De la relatii fragile, la prietenii de imagine. De la casnicii care pareau solide, la alaturari de conjunctura. Totul a fost maturat. A ramas la suprafata doar ce era cu adevarat, nu doar puternic si profund, asa cum ati crede, ci mai degraba ceea ce era REAL. Cu bune si rele, cu imperfectiuni, dar real. Si a crescut altceva pandemia asta. A crescut respectul, a crescut bunul simt si a crescut prieteniile adevarate. Le-a scos la iveala si ti le-a aruncat in fata, doar ca sa le vezi. Putine dar bune. Cu ele sa ramaneti!
Va las aici, un apus de aseara, pe o alta plaja, pentru ca nu-i asa, Grecia este… infinit de darnica. …(da, a fost greu emotional sa ajungi in Grecia in 2020. Sa te pregatesti mintal pentru concediu si sa speri ca nu urmeaza o carantina. Sa deschizi pdf cu 5 teste- au venit si bunicii cu noi (eu nu am putut face asta…) Sa nu stii pana in ultima zi daca e cu bal sau cu spital. Dar viata e o sinusoida. Important e, asa cum mereu, nu doar anul asta, a spus-o Radu, sa creezi amintiri. Vi le picur dedesubt, din #pancediu
Leave a Reply
2 Comments on "Apusurile din 2020"
Vacanța frumoasa! Însănătoșire grabnica lui Vlăduț! Sa acumulați cât mai multă caldura și energie pozitivă. Dumnezeu știe ce ne așteaptă din toamna, dar previziunile sunt cam sumbre…
Mulțumesc mult 🙂