Dupa un week-end presarat cu nenumarate mesaje cu copii febrili si solutii de cautat si gasit, dupa un week-end cu prieteni pozitivi, cu sufletul incarcat de durerea si disperarea lor, dupa un week-end in care oricate straturi ai avea te patrunde emotia aia…aia nasoala…aseara tarziu am avut o revelatie. Si incerc sa o traduc pe limba dumneavoastra, pentru ca revelatia a avut o singura INTREBARE.
De mai bine de 2 luni de acum (va amintiti 15 mai??) sunt tinta privirilor celor din jur, de la vecini, la oamenii din piata sau de la coada la Mega. Am trait umilinte cat pentru o viata intreaga, ordinea nici nu mai conteaza. De la doamna de la Mega, cea care isi anunta colegii prin casca sa isi puna masca pentru ca e o nebuna care ii urmareste, la vecinul deja celebru care-mi intreba tatal cu masca daca ii este frica de covidul de pe pantaloni. Privirile compatimitoare a unora cu care ma intalnesc pe scara blocului, mascata . Pentru ca asa pare, ca MIE IMI E FRICA si lor NU. Ei sunt CURAJOSII, iar eu una care moare de frica mortii. La urma umei aia e, murim toti. Va fi cum va fi, nu?
Aseara am coborat cu o cutie de mure, o bunatate (multumesc, ma inclin) sa i le dau si tatalui meu, care venea, mascat de la cules ceapa. Am coborat cu masca, adolescentii de pe banca din fata blocului, aglutinati in jurul telefoanelor uitandu-de deja compatimitor. Din blocul de vis-a-vis s-a apropiat, destul de sfios, o mamica. Avea un copil in manduca, m-a strigat intai si a respectat probabil cinci metri intre noi. Nu o cunosc, se pare ca ea ma cunoaste si voia sa ma intrebe ceva.
Si aici vine revelatia. Dupa CINCI LUNI (martie, aprilie, mai, iunie, iulie) sunt intrebata, fara nicio urma de ironie, doar curiozitate si evident incurcata: doamna doctor, masca aceasta, te ajuta cu ceva???
Concluzia: aceste luni de HAOS, de comunicare defectuoasa, de politizare, de hahaiala, de lipsa de respect pentru normele legislative ne-au facut pe noi doctorii inexistenti. Cumva mesajele medicale, si acestea amestecate, nu mai patrund. Si cum sa mai patrunda cand in martie purtau masca doar bolnavii si acum e pe dos. Oamenii sunt obisnuiti cu adevaruri universale si absolute, nu cu schimbari lunare.
Concret: in martie nu aveam masti. Zero stoc. Chinezii erau majoritar producatori mondiali si tocmai isi foloseau toate resursele, de ce sa mai dea si altora. Mastile erau utile medicilor, pentru ca ei se confruntau cu patologia.Populatia trebuia sa stea acasa si sa astepte sa treaca uraganul. Ne-am asezat si am inceput sa pornim motoarele: dezinfectant, masti, combinezoane, produse toate local. Chinezii si-au revenit si vand pe capete. Am inceput sa intelegem cum se transmite nenorocirea de coronavirus si masca a devenit cea mai importanta BARIERA impreuna cu distanta fizica. Lumea mai rade de mine, cum ca sunt protejata daca port. Cum sta treaba de fapt:
- Eu am covid si nu port masca. Vorbesc cu tine care ai masca. 70% (saptezeci) la suta sanse sa iei covid de la mine
- Eu am covid si port masca . Tu nu porti, tupeistule. Sansa sa iei covid de la mine este de 5% (cinci) pentru ca EU PORT.
- Eu am covid si port masca. Tu porti masca. Sansa iei scade la 1,5% (unu virgula cinci)
(sursa: internet)
Ce masca? Evident ca incepand cu mastile chirugicale este ideal. In vremea in care nu existau, si cele textile cu multe straturi de material sau tifon erau o solutie mai buna decat nimic. Asa am ramas medicii sanatosi, purtand masca. CORECT. Masca purtata numai pe nas este ca si inexistenta. Masca se poarta si pe gura si pe nas. Nu moare nimeni din asta. Doar de egoism poate.
E asa de greu? Nu porti masca in interior public/acelasi interior cu mine nu existi. Nici tu, vecine, care imi razi in nas pe scara. Nici colegul de birou al sotului meu. Nici portarul de la mega. Nici baiatul de la glovo. Niciun curier din ultima luna. Nici rudele mele. Nici frate daca mi-ai fi. Nimeni. Nu existi. Esti un individ vietuitor pe care scrie si va scrie mereu in sufletul si in creierul meu…posibil criminal cu premeditare.
Leave a Reply
1 Comment on "Cand ai revelatii si la cinci luni de pandemie"
Iar eu am avut o altă revelație, tot săptămâna asta: m-am întrebat, tot mai des în ultima vreme, DE CE toată campania mediatică a purtatului măștii (televizor, radio, outside, presă scrisă, ORICE) nu prinde, dom’le, la populație? Mai deloc… Și m-am luminat: fiindcă are mesajul “Poartă mască. ARATĂ CĂ ÎȚI PASĂ.”
Deci, nu e cazul ?