“Intr- zi de primavara un inventator se simtea singur.
Chiar daca avea multi roboti, niciunul nu era viu. Neavand un prieten, a incercat sa faca unul, dar niciunul nu putea sa ii fie prieten. Intr-o noapte si-a dorit atat de tare unul incat a venit la el o zana care a spus:
-Am auzit ca iti doresti un prieten si am venit sa te ajut!
-Da, chiar imi doresc unul, ma simt singur.
-Iti pot da unul.
Dintr-o miscare o lumina orbitoare a tasnit din bacheta intr-un ceas.
-Acest ceas are o inima, dar e foarte mica si chiar daca are inima acum nu iti va putea fi prieten pentru ca e prea mica. Va trebui sa il inveti sa faca lucruri bune astfel incat inima va creste si vei putea fi prietenul lui, dar daca face lucruri rele inima i se va micsora pana o sa dispara.
Cand toate acestea au fost spuse zana a disparut. Urmatoarea zi, Mihai, inventatorul, a spus ceasului:
-Ceasule te rog sa fii bun, ca inima ta sa nu dispara.
Tot restul diminetii Mihai l-a invatat pe Tic Tac sa fie bun. Seara Mihai a observat ca inima lui Tic Tac crescuse. Dupa o saptamana zana a venit la inventator.
-Inima ceasului a atins marimea maxima, de acum ea nu va mai creste, dar nici scadea.
De atunci inventatorul Mihai nu s-a mai simtit (niciodata) singur pentru ca avea un prieten.”
Scrisa de un copil minunat, in plina pandemie, copil care nu a deranjat pe nimeni, nu s-a deprimat, nu a iritat, nu a plictisit si nu s-a plictisit, nu a cerut nimic, a iesit de foarte putine ori din casa si atunci cu mascuta, copil care nu s-a plans, nu a plans, nu si-a pierdut rabdarea, care rezista, caruia ii este dor, care ar fi vrut sa fie altfel dar care nu, nu ma incurca cu nimic. Andrei (11 ani si 5 luni, citeste, imi citeste blogul si a vrut sa ii cititi compunerea trimisa doamnei, scrisa de unul singur si pozata de taica-su)…Mai degraba il incurc eu ca NU SUNT, asa ca celelalte multe mame, acasa. Ganditi-va la asta cand credeti ca nu mai puteti. Dar mai ales cand credeti ca s-a terminat…
Leave a Reply
1 Comment on "Ceasul cu inima"
Minunat!