Si totusi cum tratam mucii la copil? (P)

Daca ati fost vreodata curioasi care este cel mai cautat articol de pe blogul mamicii pediatru aflati ca nu e nimic prea elevat. Nici despre autism, nici despre ” decalatoajul” la baieti (nu radeti, asa i se mai spune), nici macar despre vaccinuri. Si nu e nici despre rinoree, pentru ca noua, mamelor, tatilor ne place cuvantul MUCI. “Mucii la copil” (articol in doua parti, una nu a clarificat problema:)) reprezinta articolul cheie de bolta a tuturor cautarilor organice care ajung pe blog. Din pacate au in spate o realitate sezoniera, sinusoida, clasica, vesnica…una care incepe la un moment dat si se termina cand vrea ea.

Andrei si-a suflat mucii. Moama, ce-o sa-mi faca preadolescentul cand va citi asta! Dar dupa ce de la 1 an la 3 ani Andrei a fost racit lunar, exceptand cele 2 luni august din acel interval, mucii au devenit de-ai casei. Sa nu credeti ca am fost linistita. Linistita as fi fost poate mai acum, la batranete, dar atunci m-am nelinistit, l-am cautat, l-am analizat, mai ales ca nu mergea la cresa sau gradinita. Am aflat, asa cum banuiti, un mare nimic. Dar mucii au fost prietenii nostri in permanenta. Gratie acestei realitati Andrei a refuzat cu vehementa, undeva in jurul varstei de 2 ani sa mai fie aspirat cu batista bebelusului. Asa ca, printr-un mecanism care a ramas necunoscut si pana in prezent, a reusit singur sa isi sufle nasul. Sigur, nu sufla in lumanare, nu manca de unul singur, nu se incalta sau se imbraca, dar domne cu mucii a fost un succes.

Vladut ntzzz. La un an stia sa sufle. La doi sa fluiere. Se catara singur peste tot, voluntar a fost dintotdeauna. Nu si cu mucii. Domne MUCII NU. Am incercat toate posibilitatile: puterea exemplului, metode fabuloase de suflat in lumanare cu mucii siroind, concurs de aruncat mucii la distanta. NIMIC.

In primavara mucii l-au/ne-au invins. Satui de el si de orice metoda de a-i domoli am abandonat prematur lupta. Vlad a facut o complicatie minunata, etmoidita, care a necesitat internare si tratament intravenos. Am inteles, odata in plus si pe propria piele ca atata vreme cat nu sufla nasul, cineva trebuie sa il sufle pentru el si sa il ajute.

Evident ca scobitul in nas cu diverse spray-uri l-am tot incercat si prin prisma meseriei, al accesului mai usor la informatie si din pacate, a si fost necesar. Copiii( ai mei) accepta greu sa te apropii de nasul lor (parte din motivul delasarii mele de la etmoidita), dar unul dintre spray-urile folosite mi-au atras atentia. Stim cu totii ca inainte de 2 ani (sau mai mult spun unele ghiduri, chiar 12 ani) produsele decongestinante sunt interzise copiilor. Folosim cu totii ser fiziologic sub forma de unidoze (in traducere solutie de NaCl 0,9%), fie sub forma de spray cu apa de mare izotona (aceeasi concentratie, 0.9%).

De Marimer stiu din anul intai de rezidentiat. Stiti voi cum era atunci? In primele garzi, in care priveam naucita in jur si nu simteam pic de teama? (asta venea evident din naivitate!) Marimer semana cu Marimar, asta era o telenovela din copilaria anilor ’90 si uite asa un nume banal ti se intiparea in minte. Aveam sa aflu, ceva mai tarziu, ca apa de mare e  colectata din Bretagne, din Marea Manecii (aflata sub influenţa Oceanului Atlantic), din largul Golfului St. Malo, de la 10 metri adancime. Nivelul de metale dure este controlat pentru fiecare lot. Acesta nu trebuie sa fie mai mare de 20 ppm (c.f. Pharmacopée Europene).

Oamenii respecta si momentul in care se colecteaza apa: apa de mare este colectata in momentul de reflux al mareelor, cand apa se afla cel mai mult in miscare. Prin urmare, apa marii se afla in miscare, iar elementele in suspensie- aici importante sunt cupru, fier, manganul sau zincul- nu au timp sa se sedimenteze pe fundul marii. Curenţii sunt mai puternici decat în sudul zonei Bretagne, mai ales că puterea mareelor este mai mare (cele mai puternice maree din Europa).

Cel mai des folosit si recomandat produs de mine din gama Marimer ramane Marimer  baby hipertonic (concentratia in NaCl fiind 2.2%), adicatelea e mai sarata, se apropie de concentratia apei de la mare, 3%. Apa de mare hipertona subtiaza secretiile mucopurulente vascoase, ajuta la restabilirea miscarilor mucociliare, fiind un descongestionant natural nazal prin efect osmotic, fara efecte secundare adverse. Stiti dumneavoastra cand va intra apa de mare in nas si va ustura (ntzzz) dar va si desfunda? E…aici e cam aceeasi idee, cu diferenta ca apa e sterila, nu ustura deloc si nici nu e spray-ata cu viteza pana in fundul nasului pentru ca cei de la Marimer folosesc microdifuziunea.

Ce e microdifuziunea? Ce spun producatorii:  microdifuziunea asigura pulverizarea fina și uniforma a apei de mare evitand durerea, usturimea locala, marește suprafata de contact a oligoelementele marine cu toata mucoasa nazala, curata si hidratează uniform mucoasa. Picatura de apa de mare Marimer este de pana la 20 ori mai mica decat picaturile din spray-urile comune (asa arata un studiu facut intr-o clinica specializata pe tratarea copiilor cu complicatii ale cailor respiratorii).

Ce am simtit eu: ca e blanda treaba cu spray-ul in nas, e o pulberizare fina.  Microdifuziunea o regasiti in toate produsele presurizate Marimer. Ce m-a mai ajutat? Faptul ca Marimer hiperton se poate folosi din prima zi de viata a sugarului, Faptul ca Marimer Baby hipertonic se poate folosi din prima zi de viata a sugarului, datorita apei de mare sterile si a varfului anatomic sigur, care nu raneste narile si pe care putem sa-l folosim in orice pozitie  atunci cand din nefericire racesc si sunt extrem de agitati( si astfel nu e necesar sa mai apelam la tatici, bunici sa tina copilul si sa nu mai auzim “ chinui copilul!”- sau mai bine, fac singuri taticii.

Pentru Vladut functioneaza Marimer hiperton atunci cand e treaba cu mucii. Cum fac cu suflatul nasului? Inca nu stiu. Stiu copii de 18 luni care sufla bine mersi, eu posed un galigan si umblu cu spray-ul la mine, poate l-a inspira si pe el.Pana cand o veni ziua aceea minune (sau pana il insor…) nu-mi ramane decat sa sper!