Aseară am ajuns frântă. Zilele acestea pline până seara te storc, fix ca un elastic întins la maxim. Dimineața omul mic părea răgușit. Era clar ragusit, dar în 5 minute dacă nu ieșeam pe ușa nimeni nu mai ajungea nicăieri nici frati-su la scoala, nici eu la serviciu.
Azi-noapte, că seara era cand am plecat de unde mă dusesem, el mă aștepta pe canapea. I- am văzut ochii sticloși din prima clipă, sunt aproape 11 ani de când știu când un copil face febră. Sigur Murphy, trebuia sa răcească, doar era imposibil sa meargă totul bine în ultima săptămână înainte de vacanță.
Când sunt bolnavi copiii dormim cu ei. Adică dorm cu el :), ăla bolnavul. Le spun și pacienților și asa e: copiii se simt. Copiii sunt mai deștepți decât noi, dacă ceva e eminamente rău se trezesc, respira altfel, dau ei un semn. Nu mi-am pus ceasul niciodată lângă ei, am pus mâna pe ei și atât.
A venit fericit la mine în pat. Nu ne-am mai rugat de el. M-a luat în brațe și m-a întrebat: mai știi mama când dormeam noi doi împreună în dormitor? Mai știi când papam la tine în brațe? Mai știi? Io mai știu, dar oare el chiar își amintește!? E deja ceva vreme de când…
Leave a Reply
1 Comment on "Cea mai mare dragoste din Univers"
Buna seara, frumos mai scrie_ti, cred ca aproape fiecare mama isi vrea copilul cat mai aproape in acea perioada de stare de rau?pe mine ma ia cu dureri de stomac cand o ia raceala …sau nu mai zic de alta stare de rau. Pentru ei traim ei sunt cea mai mare avere dpdv. O zi usoara va urmaresc cu drag.