Astazi toti traim cu nasul intr-un laptop, tableta sau smartphone, iar copiilor nostri cu siguranta li se pare ceva la ordinea zilei sa ai calculator sau sa ai acces la internet. Vorbim cu totii de generatia care va urma si despre cum sa ne crestem copiii astfel incat sa avem adulti responsabili, sanatosi si fericiti. Cumva ne uitam pe noi si daca ne uitam in urma …am uneori impresia ca venim de la ani lumina pe un drum atat de lung si plin cu de toate.
Al meu a fost cam ca al intregii generatii care ajunge acum la 40: cu bune si rele, cu trecerea de la comunism la libertatea aceea despre care mama mea spunea mereu, la inceputul anilor 90 ca e “prost inteleasa”. Am plecat de la etapa cheia de gat si am ajuns unde suntem cu totii azi, cu bune si cu rele. Am trecut de la calculatoarele acelea 486 (cine le mai tine minte) la ultimele tehnologii pe care le vrem rapide, smart si de a caror existenta am devenit practic dependenti.
Prima data cand mi-a instalat tata calculatorul in sufragerie a fost in 1995. Era o bucurie de 486, cumparat pe bani grei, cantarind juma de tona (sau aproape). Nu aveam internet (noh, nu avea nimeni), ma jucam solitaire si minesweeper (unii dintre noi mai joaca si acum- love you, I). Primul joc instalat a fost Prince of Persia, o incalceala care m-a prins si nu prea… asta pentru ca nu reuseam niciodata sa trec de nu stiu ce nivel si ma plictiseam. Stiu ca pentru instalare, care a durat vreo zi juma, tata a folosit o gramada de dischete (cine mai stie ce sunt acelea??!) Ce mai stiu e ca voiau copiii sa vina la mine si asta era deja o realizare. Imi amintesc si de verisorii mei din Piatra Neamt care intepeneau in fata calculatorului cand ajungeau la Bucuresti. Si aveau de ce, pentru ca ceva ce pare posibil la fiecare pas si exista astazi in fiecare apartament atunci era o raritate. Si o spun maritata fiind cu un IT-ist care a avut primul calculator in anul 3 (TREI) de facultate.
Nu am fost niciodata fascinata de programare, desi m-au dus peste tot ai mei, doar doar. Tata e absolvent de Cibernetica si a programat de pe vremea calculatoarelor Felix cu cartele. Totul i se parea mereu logic si practic toata copilaria am auzit cum in viata totul e matematica. Asta ca sa pot spune eu azi ca medicina nu e domne, deloc matematica. M-am trezit pe la cursuri de programare la Palatul Copiilor, studiind scheme logice si limbaje basic de programare, io visand sa ma fac psiholog sau jurnalist sau organizator de evenimente. Mi s-a parut intotdeauna greu si foarte greu si ii admir profund pe cei care fac asta. Mereu am spus ca sunt asa cum sunt chirurgii fata de celelalte profesii medicale (nu dati cu pietre, please).
Astazi copiii incep de foarte devreme. O parte intuitivi, altii autodidacti, unii de la profesori pregatiti. Saptamanile trecute, pe cand alergam sa prind un avion intr-un aeroport de tranzit am primit un mail care nu cerea nici sa interpretez analize, nici sa ma uit pe niste bube si nici sa fac barter cu cineva care are un site cu hainute pentru copii. Logiscool, o scoala internationala de robotica si programare isi lansa taberele de vara 2019. Inteleg de la cei de acolo ca sunt deja la a doua editie si ca odata cu vacanta multe cursuri au inceput deja. Ce se intampla in taberele de vara care dureaza cate 5 zile, de luni pana vineri: copiii se familiarizeaza cu robotica si cu programarea (ce va ziceam!), incep sa capete abilitati de editare video sau chiar de creeare de jocuri.
Ce este foarte frumos? Un aspect este legat de faptul ca au sedii NU doar in Bucuresti, ci si in Cluj, Timisoara, Constanta, Targu Mures, Sibiu, Ploiesti, Ramnicu Valcea, Pitesti, Craiova si Alba Iulia (puteti verifica informatiile despre locatii pe site-ul lor).
CE E SI MAI FRUMOS? Este faptul ca ofera 2 (DOUA) burse gratuite pentru doi copii cu varste intre 7 si 17 ani interesati de programare si robotica pentru taberele de o jumatate de zi ORIUNDE in tara (in orasele in care exista sedii) sau in Bucuresti.
Ce trebuie sa faceti? Vreau sa imi scrieti in comentarii pe BLOG prima voastra experienta cu calculatorul pe care v-o amintiti. Luni dimineata voi anunta castigatorii pe care ii voi extrage random (nu io, ma ajuta, sper 😀 IT-istul din casa sau programatorul (YES) care a creat interfata minunata a acestui blog din casa lui, care bineinteles nu (mai) este in Romania.
Ce ziceti? Dati drumul la imaginatie si scrieti. Poate pentru 2 copii va fi un punct de cotitura. Sa aveti inspiratie si noroc!
Leave a Reply
39 Comments on "Amintiri din copilarie: calculatorul (CONCURS)"
Prima experienta, orele de informatica din programa facultății (nu o facultate de profil) cu acele calculatoare pentium insuficiente ca și număr (stăteam la rand și realizam cerințe câte 2) și foarte entuziasmați dacă jucam și un solitaire deși trebuia sa rezolvam cerințele. Word-ul și Excel-ul au fost învățate la primul job iar acasă primul calculator a fost tot un pentium adus de actualul soț după un ” proces de casare” de la locul lui de munca. Ce vremuri!
Cunosc notiunea de casare:)))) am avut vreo 3 monitoare de la tata
Primul PC a fost mandria fratelui meu. Construit din bucati, prin ’97, era un soi de “state of the art” :))
La 11-12 ani ai mei (de atunci), era doar o chestie pe care nu o mai avea nimeni in bloc pe care ma jucam Solitaire, Doom II si ma jucam in Paint 😁
Daaaaaaaaaaaa in paint, ce fascinatie…:)
Primul calculator mi l-a cumparat tataia, sa-i dea Dumnezeu sanatate, in primul an de facultate. Si din banii de bursa mi-am luat imprimanta. Scriam referate colegilor din camin ca sa mai fac un ban. Ne uitam la filme pe el si cam atat
Ce dragut! Si mie mi -a luat atatea tataie! 🙂 primul paltonas, mi-a platit meditatii pentru medicina si mai ales il iubea pe Radu cand nimeni nu il voia 😀
Prima experiență cu un calculator a avut loc , cred ca la inceputul clasei a IX a cand am beneficiat de un voucher pentru primul calculator.
Noi fiind 3 copii la părinți , era bătaie, ne cronometram ca nu cumva unul dintre noi sa stea ,nici macar cu o secundă ,mai mult decât ceilalți la minunatul calculator :).
ce tare!cronometru
Primul meu calculator a fost in 2003, cand am intrat la facultate si eram atat de entuziasmata incat dupa fiecare curs imi scriam notitele frumos in fisiere puse pe categorii. Dar pentru ca nu aveam internet, tot la salile de calculatoare mergeam sa vorbesc pe Mirc 🙂 cu prietenul meu ( actualul sot) lasat acasa, in orasul de unde veneam. Nu ma pricepeam foarte bine sa instalez programe dar imi placea sa imi bag nasul si sa reusesc sa-i descopar misterele in pasi mici. Dintre jocuri…Sims era jocul meu preferat. Frumoase amintiri…
Bună! Primul calculator l-am avut în facultate, primul joc a fost gta vice City. Si da aveam dischete și dura o veșnicie până instalam ceva și internet am avut prima data cu ajutorul unui telefon zapp😁. Mulțumim pt tot ce faceți pt noi. Zi frumoasa!!
Primul calculator l-am avut prin 2002… de fapt era al prietenului, actual sot😊 mare lucru nu faceam pe el, darrrrr era mare lucru ca il aveai si ocupa jumatate de masa😅.
Cine isi imagina atunci ca astazi, aproape ca nu putem o zi fara tehnologie… la serviciu sau acasa….
Ha… Ce vremuri… Anul 1 de facultate și primul seminar la info.. Ms Dos …. Mă uitat așa …cu ochi mari la el… Trebuia să tastam niste cifre și la mine nu mergea … Îmi venea să intru sub masa
A 2a zi mi am dat salariu pe o lună și m am înscris la cursuri de calculatoare 🙈
Ahaha, primul calculator 😅 se lega la tv, nu aveam monitor, era un CIP, iar jocurile erau pe casete, nu o sa uit niciodata tiuitul acela de incarcare a jocurilor. Aveam si o carticica din care scriam coduri de programare sa imi fac propriile “joculete”. Dar cea mai frumoasa amintire cu acest prim calculator era ca ne jucam toata familia, faceam curse de masini cu mama, tata si sora mea, radeam mult si petreceam clipe minunate impreuna! Indiferent de cat de performant e calculatorul timpul petrecut in familie primeaza!
Prima experiență cu un calculator a avut loc la inceputul clasei a IX a (in 1990) cand am inceput orele de informatica la liceu. Imi aduc cu drag aminte ca in ultimele 10 minute ale orei dl.profesor ne lasa sa ne jucam Solitaire. Calculator personal mi l-a cumparat tata in 2004 (unitatea o mai am si acum 🙂 coloreaza fetita ma in Paint!
Oh, prima experienta a fost tot in facultate, la primul jon part-time, ziarul Curierul National. Bateam la tastatura cu un deget :). Acasa aveam video, nu calculator, ai mei erau mai practici 😉
Prima mea experienta cu calculatorul a fost in clasa a IX-a, la orele de informatica, in laborator. Am inceput pe un 486. Mi se parea fascinant MS DOS-ul si FOX PRO-ul. :))) Insa cel mai mult imi amintesc cu jucam jocuri la care spargeam codurile si treceam nivelurile cu mare usurinta.
Primul PC la 15 ani. A plecat sora în America și trebuia să avem cum să comunicăm.
Internet la telefon, acum aș zice că stătea (nu mergea), dar atunci era formidabil.
La școală aveam un super prof de info, dar nu m-a atras niciodată materia, acum fac programare și lucrez în IT (ironia vieții).
Îmi amintesc că îmi plăcea foarte mult să fac curățenie printre *.Dll-uri și de fiecare dată după PC-ul nu mai pornea 🙂
Primul contact cu calculatorul l-am avut tarziu, la Atomic Tv. Spre rusinea IT istilor de la tine din casa, am vazut in el doar o modalitate de a calatori spre alti oameni.
Ceea ce azi se face prin facebook sau tinder, noi faceam prin mIRC
Si noi suntem din aceia care au avut calculator pe la 20 si ceva de ani, primul barbata-meu pt ca a avut nevoie la facultate, a strans saracul bursa plus s-a vandut ceva pe acasa ca sa ajunga banii, iar in fiecare vara il cara cu trenul Bucuresti-Baia Mare monitor, unitate, tot 😃😃
Eu am descoperit lumea calculatoarelor și al mIRC-ul in clasa a 12-a (2001) intr-un internet Cafe. Nu am avut șansa de a avea acces mai devreme dar mi-am dorit ca Matei (10 ani) sa aibă șansa asta mult mai devreme in viața.
Poate castiga Matei! 🤗 Succes
Haha am fost prima clasa de mate-info din orasul nostru. Primii 20 la admitere, in principiu, ca putini nu puneau info prima optiune la inscriere.
Primul trimestru si un pic din al doilea a existat un singur pc pentru toata clasa :-))) aveam acces cronometrat la el. Iar orele de info le tinea profesorul cu…desene pe tabla :))
Acum ma amuz, dar eram f constiincioasa desenand pe caiet cum se muta cursorul alb pe ecranul negru in urma comenzilor tastate :-)))
Prima experiența cu calculatorul a fost la clubul copiilor, unde învățam limbajul de programare Pascal. Mi aduc aminte ca era in fiecare sâmbătă dimineața și deși nu aveam chef prea mare sa ma trezesc, curiozitatea învingea mereu.
Prima data am avut contact cu calculatorul la orele de info, în generala, dar primul meu calculator l-am avut în facultate, un monitor imens, negru, care abia avea loc pe masa din camera. Jucam Solitaire și întra pe messengerul de la Yahoo :)))
Tu ești Mircea? :)) succes!
Prima mea experienta cu calculatorul: un HC, trebuia sa scrii 5 linii, pt a desena un patrat. Jocurile erau pe caseta audo
Primul calculator prin ’99. Eu și actualul soț am stat o zi și o noapte uitându-ne în mare parte la el și jucând Solutaire și colorând cercuri în Paint. Ce emoție!
Eu primul calculator l- am avut in facultate si pentru a ma obijnui sa scriu mai repede scriam toate cursurile la el.
Primul contact cu calculatorul a fost in clasa a 9-a si eram panicată sa nu cumva sa stric ceva. A trecut ceva vreme pana am inteles ce si cum.
Primul calculator a fost second hand. Eram in anul al doilea de facultate si lucram part time din camin, la Radio România Actualități . Mi-aduc aminte ca atingeam tastele foarte usor sa nu fac vreo boacănă. Când i-a venit vremea de casare aproape am plâns.