What if sau …cum ar fi daca?

Am lipsit din nou. Pentru ca am obosit, am obosit din acela adevarat, pana in cea mai mica celula. Pentru ca nu imi doresc sa fac asta, dar totusi se intampla, trec peste limite, nu stiu sa le pun, cand le pun in sfarsit se mai gaseste careva care sa mai treaca peste ele, fie ca se considera apropiat(no offence), fie ca se considera ruda(no offence), fie ca are *pile* (ok, big offence).

Voi trece rapid peste perioada de vacanta, care a fost si nu prea a fost, dar care in final a ajuns la 6 zile pline, dintre care 2 de weekend si 2 pe drum. Am mai citit printre randuri, am fost prin garzi, am trait alaturi de multi parinti vacantele stricate de varicela, scarlatina si mai spre sfarsitul lui decembrie si gripa, care, o mai spun inca o data, NU ESTE o raceala obisnuita.
Am stat de vorba in aceasta  ieri dupa-amiaza cu prietena mea de-o viata, medic, care a trait langa mine 6 ani de facultate, a luat rezidentiatul in Romania in aceeasi specialitate, si inca in primii 50 pe tara, daca nu ma insel, si care dupa 13 luni de inecat in hatisurile sistemului, in fix 2 februarie 2009 a plecat in Suedia. For good. Asadar oamenii acestia dragi, ca nu a plecat de una singura, implinesc un deceniu de (daca zic exil si iese ca la madama Udrea?). Si nu, NU SE INTORC. Nu au incercat niciodata sa ma convinga sa vin la ei, m-au lasat insa mereu sa vad si bunele si relele (sunt si rele, nu va imaginati) ale unei vieti in nordul Europei, intr-o tara cu un nivel de trai extraordinar de bun, cu salarii la nivelul cel mai inalt al ierahiei locale pentru noi, medicii, care INVATAM ZI DE ZI (nu, nu ne dezvoltam personal, nu prea mergem la impachetari cu namol sau ciocolata :D, nu citim carti motivationale, ca ne motiveaza dreacu viata zi de zi…, 1 ora de garda si gata motivatia, nu-ti mai trebuie ideatie 3 saptamani).

Dincolo de discutia personala care ma face mereu sa ma cam intreb ..what if?…ramane discutia aceea medicala, cea care de fiecare data ma face sa mi se intunece si mai tare what if-ul meu.

Sa incepem cu inceputul:

1. online, free, adicatelea gratis, exista PROTOCOALE pentru ORICE. ORICE. Ele sunt baza. Adicatelea cum spunea, sa-i zicem A. prietenei mele, nu trebuie domne sa tocesti NIMIC. Ideea lor nu e sa te bazezi pe tine, ca tu stii, ca ai 40 ani de practica si 121 de la nastere, ci sa CITESTI MEREU protocoalele care se updateaza anual. De catre cei care trebuie sa o faca. Protocoalele sunt pentru orice boala, orice situatie, nu se vand la librarie, nu se dau la congresul national daca ai platit taxa, sunt pe site-ul ministerului si acolo le poate citi oricine, oricand, la orice ora.
2. nu, nu dau aerosoli acasa. Soc si groaza, chiar si pentru mine. Care recomand, da! In schimb au dexametazona oral si o folosesc in laringitele care NECESITA (scrie in protocol care-s astea, nu la ghici). Noi nu avem, ne-am adaptat. Fac adrenalina inhalator la spital pentru ca stiu si ei ca de obicei dupa prima doza ameliorarea este spectaculoasa. Daca e nevoie o fac si pe a doua, tot la cabinet/spital. Daca dupa a treia nu exista ameliorare este criteriu de internare.
3. bronsiolita o trateaza cu nimic. Adica aspirare de secretii, hidratare, aspirare de secretii, pozitie ridicata, aspirare de secretii…apa de mare. Nu, nu am gresit cu nimic.Daca saturatia este mica, sugarul respira greu, se alimenteaza prost se interneaza. Unde surpriza! ii ofera oxigen, il alimenteaza prin gavaj (sonda) si ii mai dau…nimic. Boala virala, trece singura, asteapta, doar asigura confortul pacientului. Cortizon intravenos nu a vazut, nu a considerat nimeni ca e asa de grav sa administreze.
4. anginele cu strep mai trec si singure. Daca nu penicilina V e baza (ce augmentin, zinnat, forexo???, xifia???) Scarlatina, cum ziceam si io, 10 zile antibiotic, dupa 12-24 h nu mai e contagios, nu se izoleaza nimeni, nu isi ia toata clasa niciun exsudat, se trateaza fiecare caz daca apare, in parte.
5. exsudate degeaba nu recolteaza niciunui pacient. Nu recomanda niciun medic. PUNCT. Nu exista de rutina aceasta notiune. Nu il cere niciun bazin (nu mai pot cu bazinele care vor coproparazitologice si exsudate), nu il doreste nicio gradinita.
6. sirop de tuse nu prea au. Nu dau. Cand dau, dau o combinatie de m-a lasat si pe mine masca, ceva derivat de codeina cu orice pentru tusea aceea iritativa, care nu te lasa sa dormi. Una doua doze. Nu x ml x3 pe zi, 7 ani.
7. descongestionante in nas au, nu dau inainte de 2 ani. Ramane apa de mare, de ocean sau de lac, dar nu altceva.
8. la gradinita merg toti cei care nu au febra si nu au diaree sau vreo boala evident contagioasa (varicela, boala mana gura picior etc).Nu sta nimeni acasa pentru ca muci si tuse. Ma aude cineva??? NU SE STA ACASA PENTRU MUCI!

Si cred ca pot continua la nesfarsit. Unele idei le stiti, le-ati mai citit. In niciun caz nu ma laud ca aplic ce spune ea ca in Suedia este negru pe alb. Nici nu stiu daca e standard de aur ce se intampla acolo. EU vreau sa spun ca schimbarile trebuie sa vina din toate directiile:
– noi doctorii avem nevoie de protocoale clare, accesibile si aplicate de catre TOATA LUMEA
– noi doctorii avem datoria sa respectam protocoalele scrise
– noi doctorii avem nevoie de DUMNEAVOASTRA: parinti care sa aiba rabdare. MULTA. Sa inceteze sa puna presiune. Sa inteleaga ca multe boli, majoritatea, cele virale mai ales, trec de la sine. Ca tusea dupa o boala dureaza CAT VREA EA. Cu riscul sa mi-o iau o voi scrie: nu exista sirop de tuse infailibil, altfel nu ar mai fi 1 milion 600 mii pe piata. Sa astepte o eternitate pana trec mucii. Sa nu isi ma doreasca internarea cu orice pret. Sa nu alerge la medic la primul croset febril, daca starea copilului este buna, daca febra poate fi controlata. Sa aiba incredere. Mai multa incredere.

PS: articolul acesta a fost scris azi noapte, aproape intr-o suflare, cam pana spre final. M-am gandit si regandit daca sa vi-l dau sa il si cititi. Nu sunt sigura inca daca ceea ce am decis este si cea mai buna solutie. Dar: mesajul meu este in principal pentru dumneavoastra, parintii. Si poate nu numai. Medicina ca afara stim, vreau sa cred eu, multi sa o facem. Trebuie sa avem si sustinerea sa o facem. Sa uitam de panica, sa fim toti mai rationali, mai rabdatori, sa punem mai putina presiune, in asa fel si noi sa ne putem ocupa de adevaratele urgente (90% din ce vad in garzi sunt afectiuni tratabile la medicul de familie, la medicul din ambulator, acasa). Sa avem un an nou bun, cel mai cel de pana acum. La multi ani, dragii mei!

Irina C.

S-ar putea sa te intereseze si:

De ce nu este chiar atat de valida "arma crimei", proba 48?

Care este contextul? In 2020 Statele Unite amenință că vor întrerupe finanțarea Agenției Mondiale Anti-Doping (WADA) [citeste mai mult]

Ce carti a mai citit Andrei (12-14 ani)

Andrei a citit in vara asta dupa recomandarile doamnei profesoare, dar a si terminat ce [citeste mai mult]

De ce admiterea individuala NU este de fapt o sansa in plus- scrisoare adresata domnului ministru al invatamantului Campeanu

Cred ca nimic din tot ce a spus la conferinta de presa de ieri nu [citeste mai mult]