Bullyingul-ce facem pentru copiii victima?

Bullying. Este un cuvant relativ nou  la noi in dex, dar apucaturile pe care le reprezinta sunt vechi. Un copil retras sau care este mai putin acceptat de grup poate deveni oricand victima unui astfel de comportament, care prespune agresiune mai ales de ordin emotional din partea celorlaltor copii din jur, dar si de ordin fizic. De obicei “agresorul” este un personaj foarte sigur pe el, caruia ii face placere sa umileasca, sa domine, sa batjocoreasca o “victima”, care pentru a fi in aceasta postura are cateva caracteristici: nu se poate apara, este mai “altfel” decat grupul, fie ca aceasta prespune ca e prea slab sau prea gras, invata prea bine sau prea prost, este bogat sau sarac, este prea inalt sau prea scund etc.

Intotdeauna intr-un astfel de fenomen exista si martori, partasi la bullying, dar care de cele mai multe ori nu intervin, poate de teama sa nu fie ei urmatoarea victima, dar care sunt spectatorii si gireaza agresorul.  Este imposibil sa nu fi trait niciodata, vreunul dintre dumneavoasta, in copilarie asa ceva, desi fenomenul in sine nu este doar despre si cu copii, exista bullying organizat si in randul adultilor.  Cu cat copiii se indreapta spre gimnaziu, cu atat riscul creste.  Nu te apara nici scoala despre care crezi ca are doar copii care invata, nici scoala privata, nici “acea” scoala pe care o cauta parintii inainte de clasa zero. Bullyingul poate exista oriunde: in clasa, in curtea scolii, in autobuzul care te duce acasa, la after-school, in excursie, in tabara. Bullyingul poate aparea in grupul de copii ai prietenilor de familie cu care iti petreci zile de nastere sau vacante, sub ochii tai.

Asta pentru ca da, cei mici, de cele mai multe NU SPUN ceea ce li se intampla. Nici macar atunci cand esti convins ca relatia ta cu al tau copil este cea mai grozava din univers. Datele adunate de UNICEF in Romania au aratat ca aproape jumatate dintre copiii intervievati au fost macar o data  victime ale bullyingului (cercetare realizata in anul 2013), in 90% dintre cazuri agresorii fiind colegii de clasa, in peste 10% dintre situatii acestia fiind recunoscuti drept PRIETENI de familia celui agresat.

Ce ne invatam copilul sa faca atunci cand este victima:

1. sa nu se puna “la mintea” agresorului, practic sa il ignore, evite, sa nu intre in discutii.
2. sa nu ii arate acestuia ca este afectat de ceea ce i se intampla, altfel practic i se va confirma ca detine puterea si va fi si mai agresiv
3. sa nu isi intrerupa activitatea obisnuita (atentie la copiii care pot minti ca sunt bolnavi pentru a ramane acasa si a evita intalnirea cu agresorul)
4. sa nu incerce sa isi faca dreptate de unul singur, cautand razbunare
5. CEL MAI IMPORTANT: sa VORBEASCA, sa spuna cuiva ce se intampla, unei persoane adulte in care copilul ARE INCREDERE. Ideal ar fi parintii si educatorul, dar increderea este un “bun” castigat in timp in fata unui copil si trebuie ani lumina de rabdare pentru a trece uneori granitele invizibile ale adolescentului sau pre-adolescentului din fata noastra.

S-ar putea sa te intereseze si:

Mai multa prudenta pentru frenectomie- declaratia Academiei Franceze pentru Medicina

Stirea initiala: pe 26 aprilie  Academia Franceză pentru Medicină a publicat o declarație oficială în [citeste mai mult]

Ce pericole exista in patul unui sugar?

Saptamana trecuta am citit in mailul saptamanal de la medscape ca in SUA  va aparea [citeste mai mult]

Ce fac in Romania copiii cu autism dupa diagnostic?

Sambata a fost marcata si in Romania ziua autismului. NU m-am deranjat sa aflu nici [citeste mai mult]