Pentru ca se apropie saptamana alaptarii si probabil pe toate canalele media veti auzi doar lucrurile bune (care sunt nenumarate) si din nou va fi incurajata alaptarea exclusiv la san (nu ca ar fi ceva rau), voi ridica doua degete si mingea la fileu si-mi voi ofta pasul: in fiecare saptamana (exagerez daca zic zilnic, dar uneori…) vad in cabinet mame care NU POT alapta. Fie ca nu au voie, fie ca sunt situatii la limita, in care beneficiile depasesc sau nu riscurile (si ele nu vor sa riste deloc, este decizia lor si trebuie sa o respectam), fie ca …nu le iese. Au trecut saracele prin toate cele: au taiat/rupt/ ciopartit frenul copilului, si-au pus SNS, au stat cu copilul la san nopti si zile la rand, au baut litri de ceaiuri si au inghitit deja cutii de suplimente alimentare. Noh pur si simplu nu le iese.
Si atunci ajung (si) la pediatru, de multe ori disperate, altele blazate, toate sigur obosite si simtindu-se jalnic. Putine sunt mamele care dupa ce au nascut au capacitatea sa stea drept si sa se afirme dincolo de dogme: domne eu nu pot si nu-s deloc mai altfel decat celelate, nu-s o mama proasta, jalnica, ne/buna / rea pentru copilul meu. Majoritatea tac si nu verbalizeaza. Isi propun sa mearga acasa, sa mai cheme inca pe cineva, sa il mai vada inca o data pe copil, sa mai caute alta pozitie de alaptat, sa mai stea inca 6-20-100 de nopti nedormite si sa alapteze.
Mai stiti, cele care ati nascut, durerea aceea a corpului data de OBOSEALA? Si imbacseala aceea a creierului, la limita tampeniei de-a dreptul, cand orice fir de par asezat invers pe capusorul nou nascutului duce la rauri de lacrimi? Mai tineti minte diminetile in care nu stiti daca dormiti sau sunteti treaza? Cand nu stiti in secunda 1 UNDE e copilul? Daca ati adormit cu el in brate au ba? Eeee, IO DA! si nu le voi uita niciodata! Se intampla si sunt reale, nu toti copiii sug la san si se culca fericiti dupa. Depresia postnatala nu este o TRISTETE si atat. In ultimul “manual ” al psihiatriei si-a schimbat si denumirea in depresie PERInatala si a fost limitata in timp, la perioada sarcinii si inca 4 saptamani post nastere (later edit : se refera la diagnostic stric, ca acea forma de depresie este FERM legata de nastere si graviditate, nu exclude o despresie ulterioara, reactiva etc). Se crede ca afecteaza pana la 20% (adica una din 5) dintre mame conducand la peste 800.000 de cazuri anuale care, !atentie sunt si diagnosticate (cate raman fara diagnostic…). Boala aceasta are efecte potential DEVASTATOARE asupra femeii, dar si a copilului. Este important sa fie diagnosticata corect si tratata (fie ca vorbim de tratament farmacologic sau psihoterapie).
Voi lasa netradus in limba romana extrase din ghid modalitatile de a stabili diagnosticul diferential intre o banala tristete post partum si adevarata depresie. Pentru a stabili diagnosticul de DEPRESIE POSTPARTUM cu certitudine sunt necesare 5 sau mai multe dintre simptomele enumerate plus cel putin unul dintre ele sa fie prezent in MAJORITATEA timpului in fiecare zi sau aproape zilnic, pentru cel putin doua saptamani:
DSM-V |
Occurrence in the Postpartum Period |
Suggestive of Postpartum Depression |
---|---|---|
1) Depressed Mood | Common in ‘baby blues’: typically peaks four to five days after delivery, may last hours to days and resolve by 2 weeks | Sad or depressed mood that persists daily for at least 2 weeks |
2) Lack of Pleasure or Interest in Activities | Uncommon after childbirth | Inability to derive pleasure from experiences or lack of interest in things that are normally enjoyable. |
3) Sleep Disturbance | Common due to newborn care | Inability to rest or sleep when baby is sleeping or inability to care for baby because of hypersomnia. |
4) Loss of Energy | Common due to sleep deprivation | Continues despite adequate sleep or napping. |
5) Agitation or Retardation | Uncommon after childbirth | Moving or speaking so slowly that others have noticed or being so fidgety or restless that one is unable to sit still. |
6) Excessive feelings of guilt or worthlessness | Uncommon after childbirth | Feeling badly about ones’ self- feeling like a failure or have let self or family down. |
7) Diminished concentration, or indecisiveness | Common due to sleep deprivation | Frequently losing train of thought or inability to make decisions |
8) Frequent thoughts of death or suicide | Uncommon after childbirth | Thoughts of ‘I wish I would not wake up’ or ‘my baby would be better off without me’ or intent, desire or plans to end ones’ life. |
Si daca totusi sotia dumneavoastra sau sotul (exista si la barbati), partenerul, mama sau tatal copilului de langa voi se incadreaza in ceea ce e descris mai sus mergeti la MEDIC. NU la psiholog, initial, ci la MEDICUL PSIHIATRU. Medicul stabileste forma de depresie, daca diagnosticul este unul cert sau nu si de asemenea, va sugera pentru formele usoare- moderate psihoterapie, in timp ce formele moderat-severe au NEVOIE ABSOLUTA de tratament medicamentos.
Exista studii, limitate deocamdata, dar exista si sunt imbucuratoare, privind medicamentele antidepresive ( cele mai cunoscute sunt Sertralina si Paroxetina, ambele apartinand unei clase de medicamente numite SSRI -inhibitori ai recaptarii serotoninei) care pot fi administrate mamelor care alapteaza si sufera de depresie post partum forma moderat majora. Din experienta de medic STIU, am vazut, cat de reticente sunt mamele care AU NEVOIE sa primeasca astfel de terapie. Sunt extrem de greu de convins/motivat, desi de foarte multe ori fenomenul psihiatric o impune.
Depresia postpartum NU ESTE O RUSINE. Nu este nici o raritate. Nu este o EXCEPTIE. As vrea sa spun asta, dar NU, nu am cum. Este o realitate saptamanala pe care o traiesc. In afara de toate modificarile care se produc inevitabil in corpul oricarei femei, in afara de descarcarile hormonale imense, nu uitati de presiunea din jur. Nu uitati ca aceasta campanie pro si numai pro nu lasa portita de scapare unor caractere la risc, ca un grup de suport care judeca si le stie pe toate NU ESTE UN GRUP DE SUPORT. In saptamana alaptarii as prefera sa ramanem rationale, noi femeile, si sa ne strangem in brate si…Si ATAT.
Ps : am vrut sa va las cateva linkuri la articolele mele mai vechi despre alaptare. Am gasit 3. Doua au ACELASI TITLU, fara ca eu sa fi stiut asta vreodata. La distanta de 1 an intre ele am scris asa cum simt:
Despre alaptare si iubire ..in 2016
Despre alaptare si iubire in..2015
Ps2: sursa foto https://unsplash.com
Leave a Reply
1 Comment on "Depresia postnatala: ce stim? ce este de fapt?"