Copilul meu nu vorbeste. Ce fac?

Citeam astazi un articol excelent despre cum noi parintii in general, de la un anumit moment, asteptam sa vorbeasca ai nostri copii si asteptam si asteptam…si cand se pornesc nu mai pot fi opriti. Si asa e. Si devin asa cum ne asteptam de nestapanit. Vorbesc vrute si nevrute si intr-una, unii dintre ei si cand dorm povestesc intamplari de peste zi :).

Dar nu pot sa nu atrag atentia asupra diferentei intre un copil care are peste 12-18 luni, INTELEGE tot si nu vorbeste deloc si altul care pare ca nici NU INTELEGE, nici nu vorbeste. Si daca voi credeti ca este usor sa-ti dai seama cum e treaba cu intelesul, hmmm s-ar putea sa va inselati. Sunt foarte multe situatii in care insisi parintii aceluiasi copil nu se pot pune de acord. Cand unul crede ca cel mic nu vorbeste pentru ca nici el, mic fiind nu a vorbit decat peste 4 ani juma si asta dus la gradinita si numai cand voia, in timp ce celalalt parinte ramane cumva singur cu nelinistile proprii.

Vlad nu a vorbit atunci cand ne asteptam noi. La inceput am observat eu si toti ceilalti ma ignorau cu desavarsire. La 1 an si 5 luni Radu mi-a dat dreptate si am vizitat pentru prima data un psihiatru pediatru. Pun pariu ca 50% dintre voi ati ridicat din sprancene si v-ati intrebat fie : “De ce nu logoped? nu el se ocupa de vorbire? De ce nu un psiholog de copii? Nu el trebuie sa il ajute in astfel de situatii? De ce la 1an si 5 luni? Ce, trebuia sa turuie Eminescu atunci?” Majoritatea cunoscutilor mei au crezut ca exagerez. Nu neaparat si medicul. Mergem intai la MEDIC si apoi la PSIHOLOG, PSIHOTERAPEUT, LOGOPED pentru ca el stabileste sau nu un diagnostic, incadreaza sau nu ceea ce se intampla cu copilul intr-o tulburare de dezvoltare, iar toti ceilalti colegi ajuta la recuperarea, ameliorarea deficientelor, in masura…DIAGNOSTICULUI si ghidati de acesta.

La 2 ani si 2 luni am revenit la medic. Mi-a inghetat sangele cand am fost intrebata daca el spune “mama ” cu sens, pentru ca nu parea. La 2 ani si 3 luni am facut prima evaluare extensiva la psihlog si raspunsul initial excludea autismul…”desi nu parea a putea fi exclus”. La 2 ani si 7 luni a raspuns pentru prima data la intrebarea “cum te cheama?”, desi pe Andrei il striga de la 1 an si 10 luni. La 3 ani si 2 luni a plans intreaga serbare la gradinita si nu a scos nici macar un cuvant.

La 3 ani si 6 luni spune poezii cu sens, face conexiuni, stie sa tina scoruri si sa citeasca zarul. Vorbeste mult si foarte mult, povesteste intamplari de la gradinita si e indragostit de doamna Xenia si de “Alesandra mea”. In tot acest timp niciunul dintre noi doi “nu l-am slabit”, a existat zero toleranta la gadgeturi, in limita timpului disponibil extrem de redus am citit, pictat, colorat, modelat, vorbit vorbit vorbit. Doamnele de la gradinita au fost extraordinare si au sustinut fiecare progres, au pus umarul in fiecare zi pe care Vlad a prins-o intre racelile vesnice….Dar nu am negat. Nici macar o secunda, in ciuda progreselor evidente.

Da, Vlad a vorbit mai tarziu si m-am stresat. Dar nu m-am stresat si atat, am actionat asa cum am stiut si putut noi mai bine. Si facand asta, stresul se disipeaza , vazand progrese, pleaca din indoieli si noi, parintii,capatam incredere. Daca aveti indoieli nu le puneti sub pres, vorbiti despre ele cu pediatrul, mergeti mai departe daca nu va linistiti si cautati solutii. Uneori bunicii nu sustin demersul si cauta motive. Alteori prietenii nu te inteleg si cred ca exegerezi. Cei adevarati raman insa langa tine si te vor sustine sau vor reveni atunci cand vor realiza.

Ce am vrut sa spun: nu stati si atat , daca aveti indoieli. Nu cautati motive acolo unde ele nu par a fi. Nu cadeti nici in cealalta extrema: daca totusi copilul arata cu degetul, pare ca va intelege, executa comenzi, e acolo, prezent in familie si invarte in nestire rotile camionului preferat, cel mai probabil nu are autism si nici la doctor nu trebuie sa ajunga.

….cel mai bun parinte al copilului tau intotdeauna vei fi doar tu. Iar pana la proba contrarie, noi, medicii trebuie sa credem si mama. S-ar putea sa stie chiar mai multe decat noi.