Ce sa nu-i spui unui pediatru cand mergi la consult? - Mamica Pediatru

Ce sa NU-i spui unui pediatru cand mergi cu copilul in vizita? Hmmm….nu stiu daca astazi este momentul cel mai bun (emotional vorbind) sa scriu despre asta. Sunt zile in care ti se umple sufletul de lucruri bune si intalniri productive, in care si eu si pacientii mei plecam catre case impacati si cu speranta ca da si astazi am mai facut macar un pas sa rezolvam atatea si atatea situatii. Si sunt zile…ca cea de azi, in care uitam ca toti suntem dincolo de halat si dincolo de momentul zero oameni. Articolul in sine nu-si doreste sa nasca deloc controverse, ci mai degraba sa deschida suflete dincolo de ochi…

Nu mintiti copiii in legatura cu pediatrul. Nu ii faceti promisiuni nerealiste: ” nu vor fi ace, nu se va uita in gura ta cu batul, nu-ti face nicio injectie” . Nu ii spuneti ca vine intr-o vizita oarecare, placuta, pentru ca nu, nu este deloc asa. Sau mai deloc cu majoritatea copiilor. Nu ii mintiti ca veniti pentru dumneavoastra sau pentru fratele lui. Socul va fi mai mare, cooperarea si mai proasta, iar neincrederea in viitor asigurata. In timpul unei consultatii noi medicii ne bazam foarte mult pe sprijinul parintilor, de multe ori o “reusita” depinde de echilibrul si linistea pe care parintii le pot induce copilului inainte.
Noi nu suntem “aia rai”. Nu in fata cabinetului, neaparat, dar de multe ori in parc sau in fata blocului am auzit frecvent : ” X-ulica, uite, mananca/spala-te/asculta-ma/”fa orice, dar ce vreau eu!” ca vine mama lui Andrei/doamna doctor/ doamna Irina (asta e crunta, un fel de strutocamilocal) si-ti face injectii!” Daca unii dintre dumneavoastra credeti ca exagerez, ei bine….as vrea io. Multa vreme am avut sentimentul de baubau dupa ce parcam masina.
Nu infrumusetati prea mult consultatia viitoare de la medic: daca ii spuneti copilului ca mergeti la cabinet si acolo sunt jucarii si poate desena si se va simti bine…s-ar putea sa aiba asteptari total diferite de ce se va intampla. Chiar daca nu i se intampla NIMIC RAU (si evident ca asa ceva i se si intampla), orice stetoscop pus pe pielea lui il poate “agresa” emotional. Si multi parinti chiar reactioneaza din amintiri, aud des “stiu, e receeeeeee”, desi stetoscoapele moderne nu mai sunt niciodata reci. Cumva trebuie legitimate sentimentele copilului, dar (si aici e un mare DAR) nu cadeti in plasa de a empatiza excesiv un act medical …absolut inofensiv. 90% dintre copiii de peste 10 luni si pana in 2 ani plang de sar camasa pe ei, iar cei mai mici sunt complet surprinzatori, in functie de cat de bine sunt odihniti sau cat de foame le este, cat de tare vorbesti cu ei sau cat de repede ii dezbraci. Cand copilul e evident bolnav, febril, plange mult, uneori e mai simplu sa grabim consultatia, sa evaluam rapid bolnavul si sa luam imediat masuri. Plimbatul de la mama la tata la bunica si inapoi la mama de cele mai multe ori NU linisteste copilul si PRELUNGESTE agonia.
Daca ati venit pentru o problema emotionala sau comportamentala a copilui, cel mai reusit consult este cand il implicam in discutie. Daca cel mic inca face pipi in pat sau e constipat sau are note mici/nu este atent la scoala sau are tendinta catre obezitate el trebuie sa ia parte la discutie. Folosind un limbaj potrivit se pot gasi solutii. De multe ori anamneza reluata folosind si informatiile primite de la copil aduce MUUULTE solutii si rezolvari concrete. Si nu, nu merge cu:” ai auzit ce a zis doamna doctor? Fara dulciuri de azi!!!” , pentru ca stirbiti relatia de incredere cu el, se simte cumva pedepsit si medicul devine ” ala rau” si poate (sigur) mai important NU EL TREBUIE SA AUDA, ci chiar parintii.
Poate cel mai important punct: NU EXISTA ASA ZISUL CONSULT…RAPID. Nu exista …”doar 5 minute sa va uitati la el”. Nici in Romania, nici in USA, nici daca ai si nici daca nu ai bunavointa. O asemenea rugaminte/presiune pusa pe un medic ” stau oricat e nevoie, astept atata timp cat trebuie, va uitati numai 3 minunte in gat, il vedeti 5 minute si pe X” in afara oricarei programari in prealabil sau unui acord este eminamente sursa de frustrare si de GRESELI. La fel de dificila este situatia in care sunt adusi 2 copii la consult, fiind programat unul singur. Fiecare dintre acesti pacienti MERITA TIMPUL LUI. Facand asta se “fura” din ceea ce inseamna nu doar timp, ci mai ales confortul emotional al medicului care face un efort foarte mare de concentrare pentru a nu scapa vreun detaliu. Examinarea copilului ” dupa program, putin” sau ” la sfarsitul programului” au exact aceleasi consecinte.
Incercati sa nu veniti cu diagnosticul fixat in minte, fie de doctor Google, fie de la un alt coleg, cu scopul de a-l confirma sau infirma. De cele mai multe ori ne dam seama. Medicina nu este matematica si noi toti puteam gandi diferit, asadar e mai bine sa fiti onesti si sa prezentati situatia realist, nu folosind nume, dar explicand clar ceea ce ganditi. Sigur veti avea surprize placute. Si da, fiti deschisi pana la capat. Spuneti in cabinet:” nu am inteles, mai explicati-mi o data. Sau eu cred ca nu as putea face asta. Sau eu simt ca nu sunt de acord ..pentru ca ” si argumentati.
Oricat de spalate ar fi jucariile din cabinetul nostru, ele nu sunt “germeni free”. Orice cabinet, salon, sala de asteptare, clinica, spital, oricat de privat si lucios ar fi este plin de GERMENI. Fiti dumneavoastra foarte atenti in ceea priveste ingiena, bagatul in gura, rontaitul pliantelor sau al jucariilor, taratul in 4 labe in cabinet sau pe culoare si noi ne ocupam de spalatul pe maini, hartie de unica folosinta, abeslanguri de asemena. Si daca nu e prea mult, nu va mai uitati paharele de apa pe birou, nu mai puneti pantofii copiilor tot acolo, nu ii mai urcati incaltati pe scaunele din cabinet.
In apararea noastra: pediatrii sunt IN TOATA LUMEA printre cei mai PROST platiti medici din breasla (e simplu, copiii mai oriunde sunt asigurati, neproducand nimic 🙂 Ne trezim cu pipi, caca, varsaturi in cele mai “simpatice” momente, dar da, la sfarsitul zilei facem asta pentru ca e ca un microb, NE PLACE, ne intra in sange, nu cred ca as putea si nu, sper niciodata sa nu fiu nevoita sa mai tratez adulti pentru ca e atat de frumos cu copiii. Sunt cei mai sinceri pacienti si au un limbaj al corpului care nu minte niciodata. Si da, pacientii care sunt nevorbitori uneori, spun mai usor cele mai grave dureri, dincolo de cuvinte.