Cresa sau bona? Bunici sau gradinita?

Cu o regularitate demna de o cauza mai buna primesc deseori intrebarea: ce e mai bine doamna doctor, cresa sau bona?  Ultima intrebare primita suna cam asa :” Am un baietel de 1 an si 2 luni. Nu stiu ce sa fac, sa-l dau la cresa (de la 1,5 ani) sau sa il dau direct la gradi la 3 ani? Unii zic ca mai bine in colectivitate de la varste mici, ca “isi fac imunitatea”. Dar eu ma intreb, imunitatea lui nu se dezvolta oricum in timp? Adica nu suporta mai usor o viroza la 3 ani decat la 1-2 ani? Trebuie musai sa se imbolnaveasca de la 1 an ca sa “i se dezvolte imunitatea?”. Pe de alta parte, e vreun pericol sa il dau in colectivitate la varsta mai inaintata, 4 ani de exemplu?”

Departe de mine de a sti raspunsul corect, imi permit sa opinez ca probabil ACESTA NU EXISTA. Intotdeauna vor fi pareri pro si contra in functie de situatia fiecaruia, de tara in care locuiesc, de mentalitatea cu care se obisnuiesc. In vreme ce in ultima vreme in Romania majoritatea mamelor pot sta acasa pana la 1 an si 9 luni ale copilului, sunt multe tari europene in care lucrul reincepe la 3-5 luni. Sigur, veti spune, conditiile sunt altele, sunt create zone pentru alaptare, tatii sunt si ei implicati, nu doar pe hartie cum a fost la noi…dar tot complicat este.

Nu imi doresc nici sa compar, nici sa spun ca intr-o tara sau alta este mai bine, pentru ca toate aceste aspecte sunt in fapt opinii personale care vin din experientele individuale. Voi incerca sa ma refer concret la situatia din Romania, cu care se confrunta la modul real, concret mamele care au venit la consult in ultimii 11 (unsprezece :(( ani de pediatrie. Pana la varsta de 3 ani optiunile par limitate: cresa sau gradinita privata vs bona sau bunici.  Fara a avea pretentia unui studiu randomizat, pot trage propria concluzie din experientele concrete ale pacientilor si imi voi sustine parerea personala formata in acesti ani: peste 2,5- 3 ani gradinita este de dorit, cu toate aspectele ei pozitive contrabalansandu-le evident pe cele negative. Cumva, veti rade stiu, dar asa cum in cartile de pediatrie 3 ani reprezinta o varsta de granita, in mersul la cresa/gradinita se intampla cam la fel: sunt tolerate ceva mai usor infectiile, exista o comunicare mai buna a copilului cu parintii si cu educatorii, despartirea de familie/acomodarea par mai usor de realizat.

Copilul mic, in cresa sau chiar gradinita privata este intr-un permanent dans al mucilor si tusei pana trece primul an, cu mentiunea ca tot ceea ce tine de complianta, de usurinta de administrarea a antitermicelor, a antibioterapiei, a medicatiei inhalatorii, a intelegerii, a suflatului nasului se imbunatatesc vizibil spre varsta de 3 ani. Nu cred ca numarul copiilor joaca un rol foarte important, din pacate. Copiii se imbolnavesc si daca sunt doar 5-10 in grupa si daca sunt 20. Este nevoie de un singur copil racit, care sa nu aiba cu cine ramane acasa, pentru ca cei din jur, fie ei 3 sau 13 sa se imbolnaveasca. Medical vorbind sistemul imun este intr-o continua upgradare si adaptare in primii ani de viata. Anticorpii protectori se formeaza dupa intalnirea cu germenii, virusuri sau bacteriile si ii ajuta pe copil la urmatoarele intalniri, sa fie mai aparati. Pana spre 3 ani exista un deficit imun tranzitor, cuantificabil chiar si la analizele uzuale, de multe ori imunoglobulinele A sau G sunt in numar mai mic decat normalul, pentru ca la copilul mai mare valorile sa se normalizeze, fara o interventie medicala.

Desigur ca dezvoltarea emotionala a unui copil care frecventeaza colectivitatea este net superioara celui care este supravegheat de cea mai grozava bona sau chiar de bunici. Autoservirea se dezvolta mult mai rapid, copiii din gradinita/ cresa invata mai repede sa manance singuri, sa se imbrace/dezbrace, sa se incalte si asta pentru ca sunt expusi situatiilor. Copiii invata sa traiasca cu si printre alti copii, sa se joace in echipa, sa colaboreze cu ceilalti.

Nu exista reteta perfecta. Poate ca nici gandurile mele nu sunt expuse perfect, data fiind si experienta personala norocoasa cu un bunic pe post de bona si cresa. Ambii copii au inceput  gradinita in jurul varstei de 3 ani si am supravietuit, pana acum cel putin, fara spitalizari. Fiecare familie isi cunoaste cel mai bine resursele financiare, posibilitatile sau nu de a petrece un an de cosmar cu raceli la 2-3 saptamani, concedii medicale peste concedii medicale, cunoaste daca exista sau nu intelegere din partea angajatorului (din pacate exista si situatii in care NU exista). Acest an va exista la orice varsta va incepe copilul, dar parca la un copil mai mare durata bolilor este mai redusa, complianta la tratament mai mare si suportabilitatea…mai usoara.  O intarziere dincolo de 3 ani nu o vad necesara, gradinita este o perioada extrem de frumoasa din viata lor, cu acumulari de cunostinte intr-un mod placut si facil, cu multe jocuri, jucarii, piese de teatru, poezii, cantecele, perioada care cladeste omuletul de mai tarziu.

Totul e sa rezistam si sa cantarim situatia personala vazand si facand, impreuna cu pediatrul copilului nostru, cautand cea mai buna solutie individuala. Nu exista o reteta universala, asadar nu vor exista raspunsuri universale la redundanta intrebare: “doamna doctor, cresa sau bona?” Va exista un sfat general: cautati sa simtiti si sa cantariti, cautati ceea ce vi se pare ca se potriveste in acel moment, incercati si…schimbati daca ceva este eminamente gresit.

S-ar putea sa te intereseze si:

De ce nu este chiar atat de valida "arma crimei", proba 48?

Care este contextul? In 2020 Statele Unite amenință că vor întrerupe finanțarea Agenției Mondiale Anti-Doping (WADA) [citeste mai mult]

Ce-ar fi facut bunica daca....

Am in minte de ceva vreme postarea aceasta. Intr-o lume a filmuletelor scurte, in care [citeste mai mult]

Despre vedeta sezonului, virusul sincitial respirator (VSR) la copii

Vedeta sezonului de pana acum merita o atentie speciala: virusul sincitial respirator. Ce ne spune [citeste mai mult]