City break in Malaga cu copiii

Intr-un noiembrie infiorator si dupa o biopsie neasteptata, intr-un avant patriotic si exuberanta demna de alte buzunare, am cumparat 4 bilete la Malaga, pentru vacanta scolara din februarie.  Malaga, va spun cinsitit, pentru ca alergam de un an dupa niste bilete la Valencia macar, daca nu se poate Lisabona. Si cum cele doua destinatii sar nitel de visele noastre, intr-un moment de euforie care a pornit de la 1599 roni si s-a sfarsit dupa inca 4 locuri dus-intors la 1700+ roni am rezervat . Aveam de ales intre cele 2 companii care zboara din capitala in Malaga: Wizz si Blue air, la Wizz zborul care aduce 3 zile pline e de marti cu intoarcere sambata, in timp ce Blue zboara de marti cu intoarcere duminica. In cazul nostru a fost simplu de ales, pretul la Wizz era cu aproape 800 roni mai ieftin, cam imbatabil.

Ca nu-mi place sa zbor nu mai este o noutate. Ca mai trebuie sa ma si stapanesc si sa dau frumos in fata copiilor e de-a dreptul ireal. Cand mai zbori si 4 (patru) ore efective mi s-a parut deja prea mult. Nu stiu altii cum sunt si nu neg ca or fi, dar ai mei is asa cum is intotdeauna: diferiti. Unul a citit tot zborul un volum intreg din Narnia si celalat s-a fatzait, a mancat/baut/rontait/rasfoit/fatzait/miscat/facut pipi x2 de parca mancase jaratec. A adormit cu 30 minute inainte de decolare, pret de maxim 15, pentru ca apoi a trebuit sa il mut pe scaunul lui si sa-i leg centurile. La aterizare avionul trece peste niste muntisori si ne-a zgaltait nitel, eu care asteptam canicula  (nu a fost,…evident) si vedeam zapada si pe deasupra eram si bine…zgaltaita ma simteam din ce in ce mai high.

Pentru prima data in viata noastra am decis sa inchiriem o masina. Am inceput prin a-i spune sotului meu cum ne vom odihni in Spania si cum e bine sa nu exageram, sa ne plimbam o singura zi, sa ne luam masina exclusiv pentru acea excursie si sa nu ne complicam. Am terminat discutia cu 18 ore inaintea decolarii cand Radu a rezervat online pe Goldcar Malaga masina din prima zi, cu preluare in aeroport si pana in ultima zi cu predare tot acolo. A avut un contra-argument puternic in preturile huuuge la trenuri si autobuze, cel mai ieftin transport Malaga-Sevilla ne ducea la peste 200 euro pentru toti patru. Suntem niste novici in ale rezervarilor online, am citit destul de mult inainte si am ales masina cu asigurare full pentru a nu fi nevoiti sa lasam vreo garantie pe vreun card de credit. Am vrut initial sa aleg o masina mai mica, dar tot Radu a insistat pentru o masina pe care sa nu o ia vantul :)). Am observat tot facand simulari ca de exemplu pentru 2 zile de inchiriere, fara benzina,  pretul era in jur de 120 euro, iar pentru patru am ajuns la 170, asadar cumva era de ales o perioada mai mare. La capitolul benzina toata lumea recomanda sa alegi varianta full-full, adica o iei cu rezervor plin, o dai cu rezervor plin. Goldcar ne-a oprit 100 euro pentru benzina, urmand sa returneze banii la sfarsit, inca nu i-am vazut, doar mailul ca il vom primi ( site-ul lor spune 15-20 zile).

Odata ajunsi in aeroport (unul mare si gol…) si trecuti fara probleme de zona de securitate plus bagaje (noi fara bagaje de cala) am gasit extrem de usor zona de inchiriere masini. Acolo in 20 minunte Radu a completat actele si pe-aci ti-e drumul. LUNG. Am mers de ne-a cam sunat apa in cap, pana intr-un capat, apoi am coborat, apoi cu liftul, apoi in sfarsit parcarea. Acolo am gasit mareata ghereta Goldcar de unde am luat scaunul de masina si inaltatorul  (un pic…imputite, dar deh, macar le-am ales pe cele mai putin…). Am plecat victoriosi spre masina noastra si ….surpriza. Masina lovita, destul de urat, urmare a unui accident vizibil.

Suparare mare, sunam la Goldcar, naivi evident, tot ce trebuia sa facem era sa revenim. Iar 3 km prin parcare, lift, banda, iar lift, mers in directia opusa, fleasca, obositi, cu bagaje si fara carucior de copil (big mistake!) ajungem la ghiseul initial. Aici intre timp coada, asteptat, asigurat ca nu-i problema, am luat asigurare full, noi nu si nu o tineam pe a noastra. Doamna intr-un final ne-a schimbat masina, cea initial aleasa era un Seat, ne-am ales cu un Fiat, cica o clasa superioara, ar fi trebuit sa mai platim vreo  40 euro pentru ea, dar deh cadou, cu fix 5 km la bord.

Epuizati o luam din nou la picior, intre timp Vlad stersese pe jos tot aeroportul, era extrem de obosit, monteaza Radu scaunul, legam copii, punem waze in dispzitivul carat de acasa si da-i si fugi. Si fugi nene pentru ca avionul aterizase la 18 si ca prin minune, in rezervarea de pe booking scria ca se preda cheia doar pana la 20. Asta pentru ca, in Malaga, pe preturi mici sau medii nu exista hoteluri. Majoritatea sunt aparatamente inchiriate, chiar notificate printr-o imagine lipita la intrarea in cladire, cu o cheie sau doua sau trei. Sa aleg rezervarea a fost iar interesant pentru ca la clauze mereu aparea ceva nou: ba ca trebuie sa iei cheia de la o…farmacie, ba ca trebuie sa lasi depozit de 100 euro pentru diverse stricaciuni, ba ca au baie comuna etc.

Nu m-am uitat nici macar o secunda daca aparatamentul meu are incalzire. Era nou, in centru, avea peste 9 pe booking…ce putea lipsi. Spaniolii nu prea au frig, asadar apartamentul nostru nu avea calorifere. A fost ciudat si nu foarte eficient sa ne incalzim tot timpul la aerele conditionate din cele doua camere. In utilizarea booking de pe laptop nu aparea nicaieri vreun numar de contact al locatiei. Am scris mail disperata prin intermediul aplicatiei si i-am transmis ca intarziem. Am primit un raspuns laconic cum ca…trebuia sa venim pana la ora 20. M-am uitat la waze…20.12. Am intepenit. Am ajuns in apropiere, pentru ca fiind in centru este zona pietonala si nu poti parca. Spaniolii au un talent: nu stiu, domne, nu stiu deloc engleza. Asa ca desi intuneric, am decis sa-i las in masina (daca plecam cu totii in 3 minute era un politist si o ridica) si sa ma duc singura catre locatie, pentru ca numai eu m-am uitat la telenovele 🙂 in familie. A fost ….pfoi. Straduta vietii era atat de ingusta incat am trecut de 3 (trei) ori pe langa ea. Am ajuns si am sunat la interfon si nu am primit vreun raspuns. Atunci m-a cuprins cu adevarat panica. Am deschis o data in plus aplicatia de pe TELEFON si am cazut…butonul: SUNA LA PROPRIETAR. De aici a fost vis. Omul a raspuns, era la o alta locatie in apropiere, mi-a predat doar mie cheile si s-a oferit sa ne conduca cu motocicleta catre un loc de parcare.

De ce? Pentru ca in Malaga parcarea costa. Sunt 3 tipuri de locuri in care poti parca/sau nu: cele marcate cu albastru sunt ale rezidentilor, cele marcate cu alb sunt libere si cele nemarcate…Dumnezeu stie. Noi am stat 4 nopti pe unul nemarcat. A fost bine:) , pentru ca parcarile cu plata spunea Alfonso, gazda noastra, depasesc 30 euro pe zi.

Ce am mancat? In prima seara snitelele lui bunicu’. Jur ca erau cele mai bune snitele din univers. Nu stiu cum am trecut la granita cu ele in bagajele de mana, dar au fost providentiale. De a doua zi ne-am (dez)orientat.

In fata cladirii era o minunatie de barulet, care m-a zapacit cu preturile si cu gusturile. Am crezut ca dam lovitura, dar copiii mei sunt prea clasici sa manance painea facuta cu ulei de masline si tot felul de mirodenii. Am ajuns la omleta, ca sa nu ramana nemancati. Dar atmosfera era spectaculoasa. Oamenii casei aveau meniurile cunoscute, cei care pregateau masa o faceau la vedere. Inca se citea ziarul (pe hartie!!) si nimeni, dar nimeni nu butona mobilele. Vorbeau ..intre ei.

Ce e de vazut in Malaga:

• catedrala din Malaga (impunatoare, poate prea aproape de casa, faceam fix 2 minute, asa ca nu am apucat sa o apreciem la adevarata valoare)

• zona centrala, cu magazine si promenada spectaculoaaaasa cu luminite. Noi am nimerit in perioada carnavalului din Malaga si era extraordinara, mai ales la lasarea intunericului. Tot acolo sunt cele mai grozave si recomandate restaurante de pe TripAdvisor, noi nu prea am apucat sa mancam acolo, mai mereu eram pe drumuri. Dimineata am mai infulecat cate un sandwich cu somon si rosii (recomand) si un fel de inele/gogosi subtiri (cred ca erau cum sunt covrigii la noi 😀 de dorite, dar prea uleioase si gretoase pentru noi)

• Plaza de la Marina este situata chiar in fata portului, acolo unde se termina bulevardul pietonal. Construita la mijlocul secolului 19, in urma demolarii zidurilor musulmane din sudul orasului, in Plaza de la Marina exista si centrul de informatii de unde puteti lua harti si puteti fi ghidati. In era internetului poate parea utopic, dar sa stiti ca era destula lume.  Acolo a vazut Andrei cel mai mare feribot alive 🙂 so far. Tot in acea zona era si Roata cea mare, care amintese de Golden Eye din Londra, dar pe care am ratat-o.

• din Piata Marinei am mers pe jos prin Paseo de la Farola, promenada care are la capat farul de la intrarea in Portul Malaga, numit La Farola, adevarat simbol al orașului.  Acolo incepe zona de yahturi si cea de magazine.

     

• in paralel cu promenda exista parcul din Malaga, cu locuri de joaca si portocali. O minunatie. El strajuieste bulevardul principal din Malaga, Alameda Principal, care are palmieri uriasi de o parte si alta. Vegetatia este spectaculoasa. Chiar si in plina iarna.

• am continuat sa mergem catre Plaja Malagueta. Nisipul acela avea o culoarea foarte bizara, dar m-am bucurat sa respir aer curat si sa ating marea in februarie. Am stat vreo doua ore, pentru ca desi a fost cam innorat nu batea deloc vantul (atipic), Andrei a adunat scoici si melci, iar Vlad s-a distrat aruncand pietre in apa. Sunt palmieri in capatul plajei si in palmieri stau ascunsi si canta papagali, cu penaje multicolore si de marimi mai mari decat perusii de pe la noi. Andrei a stat 20 minute sa pozeze unul. Credem ca i-a iesit. Cat de cat. Am ajuns intr-un final si in centrul plajei, acolo unde gasesti simbolul MALAGUETA “scris” ca si cand ar fi din nisip. M-am simtit fericita, vazusem imaginea asta in toate prezentarile despre Malaga, atunci eram chiar acolo. La Malagueta a fost construita in 1874 de arhitectul Joaquin Rucoba, din 1981 este considerata Monument Istoric de Interes Cultural

(aici a fost un moment critic in ziua noastra plina in Malaga pentru ca li s-a facut foame. In general in zona Malagueta se mananca pe plaja, direct de la gratarele care sfaraiau si atunci. Doar ca …era cam frig pentru asta. Asa ca a trebuit sa facem un compromis si am intrat in prima pizzerie de pe colt si nu am dat gres. Am mers cumva la sigur.)

• ne-am mobilizat dupa masa si desi iar era frigut si deja obositi am ajuns  si la Plaza de Toros, unde se afla arena de coride, in fiecare an din aprilie pana in septembrie, cu toata impotrivirea organizatiilor de protectie a animalelor. De aici am asteptat offffffffffff vreo 30 minute autobuzul minune numarul 35 care sa ne duca pe Muntele Gibralfaro, de fapt o colina inalta de 130 metri, parte a Muntilor Malaga, si care,  dupa un drum in serpentine printr-o padure de pini ajunge la
• Castelul Gibralfaro, aflat pe varful colinei. Aici este capatul autobuzului, coborarea se poate face in acelasi mod sau pe jos, prin padure , catre cetatea Alcazaba. Imaginea de sus este grozava: orasul, marea, portul, Plaza de Toros. Vegetatia a fost spectaculoasa: portocali, palmieri, pomi infloriti. De ce am mers fara masina? Pentru ca e foarte, foarte greu de gasit parcare. Daca mergi doar la castel, s-ar putea sa ai noroc sus. Daca vrei sa te opresti si pe plaja e imposibil sa gasesti parcare si vorbim de cele cu plata si de extra sezon. La finalul vizitei la Castel doar Vlad era mort de oboseala si noi am realizat ca ne trebuie neaparat un carucior pentru el si o…pauza. (acesta a fost momentul in care am aflat ca olxul lor se numeste milanuncios.com, am sunat primul espanol care vindea un carut la 10 euro, mi-a trimis adresa pe whatsapp si am rezolvat problema. Totul in spaniola mea de balta. Ma repet, nu rupe nimeni 3 cuvinte legate in engleza, odata iesiti din aeroport.  Pfuuuu….)

• mai puteti vizita evident Muzeul Picasso si Casa Memoriala ( Picasso s-a nascut in Malaga), dar mai ales piata lor, Mercado Central de Atarazanas, care semana izbitor cu Bouqueria din Barcelona. De acolo ne-am aprovizitonat cu capsuni si banane autohtone, dar pentru copii a fost fascinant sa o poate vizita. Imaginile vorbesc singure.

Ce am RATAT in Malaga:

• celelalte biserici din centru
• sa vizitem efectiv muzeele (era imposibil cu Vlad, nu avea deloc rabdare, efectiv odata intrati intr-un interior se pornea un urlet de neimaginat, astfel incat ne-am asumat si am renuntat)
• Alcazabra (putin timp efectiv pentru oras)
• planificasem in ultima zi o vizita la Bioparcul din Fuengirola. Sigur merita, dar noi eram efectiv storsi, am ales sa ne tolanim pe malul marii si sa mancam in sfarsit din gratarele improvizate in barcute.
• o vizita in statiunile satelit de pe Costa del Sol

Din Malaga puteti fugi in multe locuri relativ aproape: Sevilla, Gibraltar, Granada sau Castelul Alhambra. Noi am avut doar 3 zile pline, din care una am petrecut-o in Malaga, asa ca a fost greu de ales. Va povestesc data viitoare ce si cum. Daca nu va plictisesc. Adios amigos!