Infectia cu Epstein-Barr virus sau mononucleoza la copii

Mononucleoza infectioasa este o boala infectioasa cauzata de virusul Epstein-Barr, virus care imbolnaveste aproximativ 95% din populatia globului. Boala se manifesta sporadic sau in mici epidemii care apar in colectivitati de copii. La varste mai mari evolueaza inaparent, adica de obicei boala trece neobservata sau catalogata ca si o perioada de “oboseala” mai accentuata. In  teorie este mai frecventa la adolescenti si apare primavara sau toamna, dar in realitate poate afecta orice varsta si se diagnosticheaza in orice anotimp.

Boala se transmite de la om la om, exista bolnavii acuti care transmit, cei in convalescenta (virusul ramane in organism pentru luni de zile, de obicei in jur de 18 !) sau purtatorii faringieni cronici de virus, asadar cumva nu ai cum sa te feresti. De aceea si numarul impresionant de persoane care mai devreme sau mai tarziu fac boala.  Imunitatea dupa boala este durabila (adica de obicei nu se mai repeta, nimeni mai face boala inca o data!!!!).

Incubatia bolii este de 4-8 saptamani (adica atata dureaza de cand copilul contacteaza virusul, il gazduieste si pana se exprima clinic primele semne). Debutul bolii poate fi brusc sau insidios, simptomele seamana cu cele de la o viroza obisnuita: durere de cap, oboseala, transpiratii, varsaturi, febra cu sau fara frisoane. In perioada de stare, de manifestare deplina apar adenopatiile (ganglionii umflati), angina (gatul foarte rosu) si hepato/splenomegalia (ficatul si splina se maresc in dimensiuni). Febra este de obicei continua, neregulata complet, doar rareori ondulanta ( temperatura creste mult, urmeaza apoi perioada de afebrilitate pe parcursul mai multe ore in aceeasi zi, apoi creste din nou la valori mari), poate sa dureaza mult, chiar si  2-3 saptamani. Adenopatiile (ganglionii mariti) apar destul de devreme, de la inceputul bolii , cei de la gat (laterocervicali) sunt aproape mereu prezenti mariti.

Angina (gatul rosu) este intalnita in pana la 90% din cazurile de boala, amigdalele sunt de obicei mari, unii pacienti prezinta petesii (ca niste puncte rosii) pe valul si mucoasa palatine. Uneori amigdalele sunt acoperite de un exudat, ca o falsa membrana, asa cum se intalneste in amigdalita pultacee, cea cu puroi (cu care frecvent se confunda) sau (din  fericire foarte rar, datorita vaccinarii) in difterie. Falsele membrane provoaca un mare discofort la inghitire, copiii in formele severe refuza alimentatia solida, varsa frecvent si exista riscul deshidratarii. In foarte putine situatii, din fericire, exista riscul sufocarii, din cauza edemului important de la nivelul faringelui si implicit laringelui.

Splenomegalia este prezenta si importanta in a doua si a treia saptamana de boala, exista riscul de ruptura splenica, abia dupa 2-3 saptamani splina incepe sa scada lent in dimensiuni. Hepatomegalia este prezenta doar in 15% din situatii, dar afectarea hepatica (hepatita), cu cresterea enzimelor hepatice/transaminazelor este  foarte frecventa.  Uneori apare spontan o eruptie rozacee (ca in rubeola, rujeola, scarlatina etc) si atentie! dupa administrarea de ampicilina in 90-100% din cazuri se declanseaza o alergodermie pruriginoasa ( il “mananca” pe copil)

In general evolutia este autolimitanta, spontan, in 7-14 zile (dar consumul emotional de a scadea febra unui copil practic epuizat atata vreme este colosal!). Exista situatii in care evolutia se poate prelungi pana la o luna, exista si cazuri in care pot aparea complicatii de temut: anemie, trombocitopenie, encefalita, meningoencefalita, ruptura splinei, miocardita, pericardita, pneumonii intersitiale, suprainfectii bacteriene, otite sau sinuzite. Mononucleoza nu este intotdeauna o simpla viroza!

Cum diagnosticam boala:

• clinic: cele 3 simptome mari, febra prelungita, adenopatie, angina
• analize de sange: leuococite crescute mult, cu predominenta limfocitelor, proteina C reactiva normala sau doar usor crescuta
• anticorpii heterofili ( in Romania testul se numeste test rapid la mononucleoza) nu sunt specifici, pot aparea si in serul persoanelor sanatoase, dar oferta frecvent o orientare clinica, impreuna cu anamneza, examenul clinic si hemograma
• anticorpii anti virus Epstein Barr de tip IgM  apar in perioada de stare, titrul lor creste in perioada bolii, pentru ca ulterior sa apara cei de tip Ig G, care arata trecerea prin boala si PERSISTA TOATA VIATA ( nu e nevoie sa fie repetati, nu aduc informatii suplimentare noi titrari).  Anticorpii nu apar pozitivi din primele zile de boala si dozarea lor nu ofera un rezultat imediat (in unele laboaratoare dureaza cateva zile), de aceea de multe ori diagnosticul se stabileste indirect.

Mononucleoza este de obicei autolimitanta si nu necesita o terapie specifica. Cu toate acestea daca:

• amigdalele sunt extrem de inflamate sau
• evolutia bolii este prelungita  poate fi de mare ajutor administrarea unei cure scurte de corticosteroizi intravenos (trei pana la sapte zile)

Complicatia de temut a bolii in faza acuta este ruptura splenica, afectiune care necesita intodeauna atitudine chirugicala. Sindromul de oboseala cronica este extrem de frecvent intalnit dupa remiterea bolii, 1-2 saptamani este extrem de marcat, putand avea durata de pana la trei luni distanta de la debutul afectiunii. Sunt pacienti, in general adultii, care pot acuza oboseala pana la 1-2 ani distanta de momentul acut al bolii. In general se recomanda evitarea sporturilor o perioada de timp (unele recomandari merg pana la cateva luni) din cauza riscului de ruptura a splinei care exista si la cateva luni distanta.

Ce intereseaza parintii: cum se face preventia intr-o colectivitate in care exista mononucleoza?Iata ce spun recomandarile: izolarea NU este necesara.  In general cel care se imbolnaveste de mononucleoza este un individ susceptibil, deci imunodeprimat, pentru ca virusul sta foarte mult in faringele indivizilor in convalescenta si deci in general in viata ne intalnim fooooarte des cu persone purtatoare de Epstein-Barr. Copiii de cresa se infecteaza prin saliva (ling jucariile, tusesc etc), iar adolescentii prin sarut (de aici si numele popular de boala sarutului). In cele mai multe cazuri boala trece de la sine, recuperarea completa facandu-se in cateva luni.

Mononucleoza nu este o banala viroza. Diagnosticul diferential se face aproape intotdeauna cu boli grave, deci manifestarile clinice pot fi foarte zgomotoase: infectia cu un alt virus de temut, CMV, citomegalovirus, toxoplasmoza, hepatita virala acuta, infectia acuta cu HIV, rubeola, difteriam amigdalita cu streptococ beta hemolitic de grupA, limfoame sau leucemii. Ea stoarce de energie copilul, adolescentul sau adultul, iar implicarile pe termen lung pot fi nenumarate. Din fericire in majoritatea cazurilor nu raman sechele pe termen lung, iar copiii au parca cea mai mare capacitate de a o lua mereu de la capat 🙂 mai puternici. Sa fie sanatate!

S-ar putea sa te intereseze si:

Ziua în care nimeni nu a câștigat

Odată cu decizia TAS de ieri toate gimnastele implicate în finala de la sol și [citeste mai mult]

Ce-ar fi facut bunica daca....

Am in minte de ceva vreme postarea aceasta. Intr-o lume a filmuletelor scurte, in care [citeste mai mult]

Ce mi-a placut atat de mult in Germania si am si "adus acasa" cu mine?

Nu voi scrie despre ce m-a lovit in vacanta asta (incerc sa nu folosesc epitete [citeste mai mult]