De 7 ani impreuna

De la inceputul saptamanii (later edit saptamana trecuta!!!) incerc sa ma apropii de laptop sa astern aici cateva ganduri.  In 17 decembrie 2010 porneam la drum cu mamicapediatru , fara un plan prea mare, fara aspiratii editoriale, fara o dorinta clara. Nu sunt jurnalist, desi mi-am dorit, inca o data va spun, visam sa fiu reporter sportiv si sa cutreier lumea…

Au trecut 7 ani. Nu sunt putini, nu sunt nici foarte multi. Bilantul unui doctor va fi intotdeauna cu plusuri si minusuri. Multe reprosuri, multe invidii, multe trageri de urechi (auzi domne, tu de copii te mai ocupi?). E un blog care traieste si cand eu dau semne ca mor. E un blog scris cu suflet, fiecare cuvintel are o poveste in spate, fiecare virgula e pusa cu drag. E un blog unde pot scrie in multe feluri: dintr-o suflare si atat sau cu mult mult struggle si documentare. E un locsor unde lumea intra cu sfiala, de multe ori scrie cu sufletul la gura ca si cand asteapta o rezolvare divina la problema lor. E un spatiu unde nu prea se intra cu bocancii si va multumesc pentru asta. E locul meu drag unde ma simt bine.

Sunt 200 articole publicate. Acesta este doar numarul 201. A fost inceput pe blogspot si cu ajutorul unor oameni mai mult inima decat orice altceva a fost mutat pe o platforma de  wordpress, cu domeniul lui, colorat frumos, cu imagine si logo. Tot ei mi-au deschis ochii (nah cat pot fi ei deschisi:)))  despre SEO, indexare, google, monetizare etc. Blogul meu nu respecta prea multe dintre canoanele unui blog de succes: nu scriu zilnic ( acesta nu este nici macar un vis, efectiv nu este compatibil cu realitatea asa ceva in viata mea), nu apuc sa raspund chiar tuturor intrebarile (desi incerc, jur ca incerc), nu scriu cu diacritice (dar va trebui, caci deh lucrarea de doctorat asa se scrie, so ma voi obisnui si cu asta).

Scriu insa cu toata inima. In momentele in care nu scriu, multe la rand, din pacate, citesc zilnic peste 1500 oameni cate ceva din ce am scris de-a lungul vremii. In zilele cu articole medicale pot intra si peste 7000. In continuare blogul traieste prin el insusi: 60% dintre cei care citesc vin din organic search.  Doar  24% vin din social media, si asta pentru ca eu nu am CAND sa fiu foarte activa, iar 15% dintre cititori imi sunt admiratorii fideli. “Mucii la copil, partea a doua” ramane cel mai citit articol din blog si primul in orice cautare google dupa cuvintele din titlu. 89% dintre cititori acceseaza site-ul de pe mobil si asta cred ca e un trend general, telefoanele au devenit mini-calculatoarele noastre portabile.

Cred eu,  ca mai presus de cifre, mamicapediatru are suflet mult si calitate. Imi este de ajutor la cabinet, imi este de ajutor in viata reala, simt ca macar un pic am facut diferenta si in abordarea vaccinarilor si in tratamentul febrei.  Este un locsor in care nu ma ascund si nu ma formalizez. Nu ma tencuiesc si apoi ies in lume. Asa sunt eu si cand plec din fata laptopului. Si cand consult. Si cand ma enervez, si din pacate ma enervez. Si cand sunt blanda. Si cand am rabdare si cand nu am.

Va astept si la anul pe mamicapediatru.ro. Cu ce-mi place mie: inima in palma, boli care vin si trec, ghiduri care se schimba, umor, un pic de vin fiert cu scortisoara si doi copii (nu, nu, nu vad unde ar incapea al treilea?? si ce certitudine as avea ca e fetita???). La multi ani blogului meu! La multi ani voua, celor care il cititi, cei de acum 7 ani hmmm mergeti deja la scoala, nu? La multi ani prietenilor mei buni care ma ajuta sa il tin in viata atunci cand pare ca eu ma inec in lipsa cronica de timp! La multi ani mie, pentru ca da, si eu cred ca incep sa merit!

S-ar putea sa te intereseze si:

11 ani

Ca nu apuc sa scriu e vizibil. Mai greu de vazut a fost ca nu [citeste mai mult]

Si copiii mei spun lucruri trăznite

Andrei si Vlad spun lucruri traznite (si fac). Si pacientii mei :), cei mai maricei, din [citeste mai mult]

Copilul curcubeu

Cine nu are un curcubeu de copil trebuie sa si-l inventeze. Daca am sti cum [citeste mai mult]