Punct. Si de la capat

S-a asternut praful pe aici si toamna asta atat de repede rece in jur. A zburat vara ca si cand as fi clipit o data. Bine… o data si jumatate. Recunosc ca in august cel putin mi-am dorit sa scriu. Dar zilele de vara sunt lungi si copiii plini de energie. Apoi a venit avalansa numita septembrie care ufff s-a incheiat.

Astazi m-am trezit inca cu durere de gat si amortita, dar cu raza de soare numita octombrie. Niciodata nu mi-am dorit mai mult decat acum sa vina naibii octombrie. Trebuie sa recunosc, da domne, uite o fac cu mana sus, ca sunt, stiu si simt asta, un om mega norocos. Nu am asteptat o interventie chirurgicala ca sa astept apoi o biopsie, dar am avut mega para extra emotii si m-am  aproape nerecunoscut pe mine. Mi-am imaginat ca ma voi trezi din anestezie si voi zbura. Nop. Nu pot sa uit cum trezita nu imi doream sa ma mai culc. Doar pentru a savura TOT. Si astazi, la exact o saptamana dupa duminica dinaintea internarii inca nu imi gasesc cuvintele sa transmit ceea ce simt. Nu stiu daca eu in mod particular sau noi doctorii avem acest extratalent de a ne autosabota. Dar stiu sigur ca nu e simplu deloc sa iti tratezi proprii copii asa cum multi cred, pentru ca diagnosticele diferentiale nu incep cu ce e mai frecvent si mai comun, ci cu ce este mai grav si mai rar. Stiu ca e extrem de stresant sa fii pacient si ca dincolo de baricade lucrurile se vad si simt altfel, dar stiu ca am colegi grozavi pe care oricand vi-i pot recomanda. Care au ales sa ramana aici si sa faca super treaba si nu doar in mediul privat, ci peste tot, acolo unde pun muuuuulta energie si multa pasiune, unde lasa timp din timpul de acasa.

De maine o luam de la capat. Catinel ca dupa o operatie, mai ne oprim, mai bem un ceai, mai scoatem un fir, mai dormim zece minute. Stiu ca am lipsit si sper ca v-am lipsit. Stiu ca a venit toamna si ne-au invadat mucii, tusea, amigdalitele, streptococii, stafilococii, gradinitele! Ah, sa va spun ca Vladut ( ala mic de-abia nascut domne!) a inceput gradinita? Halal adaptare cu blandete si rabdare infinita pentru al meu. Din categoria aceea cu croitorul fara haine si frizerul netuns. Nu va spun la ce gradinita merge merme pentru ca…nu conteaza :))) Nu am vizitat-o inainte, nu am cunoscut educatoarele decat in vinerea dinaintea inceputului de an scolar, una este complet noua in unitate, iar cealalta are fabuloasa varsta de 23 ani.  Promit insa sa va povestesc de ce unii sunt oameni si se simte asta.

Ramaneti langa mine da? 🙂 Sa ne reauzim sanatosi.

S-ar putea sa te intereseze si:

Raman aici

Cad caramizile in jur. Se naruie universuri, se naruie sperante, planuri, vise. Pandemia a dat, [citeste mai mult]

Nu ratati prima zi de scoala. Azi e doar azi

Prima zi de scoala, 8 ani mai tarziu de cand am mers iar la scoala, [citeste mai mult]

Ce carti a mai citit Andrei (12-14 ani)

Andrei a citit in vara asta dupa recomandarile doamnei profesoare, dar a si terminat ce [citeste mai mult]