As putea scrie dupa sub un titlu din categoria: cum ne-am adaptat la gradinita sau adaptarea ne/blanda la gradinita sau cum am scapat de scutec (experienta noastra)…. Dar nu voi scrie asa, desi stiu, stiu draga mea I.S. ca SEO ma va taxa si mai stiu ca indexarea si mai stiu cu cate cuvinte cheie si mai stiu multe pe care acum OMG 7 ani nu le stiam si nici nu credeam ca trebuie sa le stiu. Ajutata cumva de existenta celui mai cel bunic (de aproape 9 ani bunic cu norma intreaga) si a celui mai mic invizibil si neimportant salariu din univers, acela de medic in Romania, pe Andrei nici nu ne-am pus problema sa-l ducem la vreo gradinita particulara, asa ca am asteptat modesti si cuminti sa se incadreze la una de stat. Cum musiu e nascut in ianuarie, 2 ani si 8 luni au fost insuficienti ca sa fie primit , asa ca la matusalemica varsta de aproape 4 ani fara 4 luni a mers de voie de nevoie la gradi. Evident ca nici nu a plans, nici nu mai avea scutec, nici nu era pierdut in spatiu, dar nici nu povestea ceva acasa.
Frati-su, ceva mai norocos, mostenind deja un bunic aproape septuagenar si depasit pe alocuri de energia DEBORDANTA (cred ca Vlad e ala cu energia vie, nu ce aud io prin targ cu apa vie, drojdia vie etc etc ) era inscris si plasat la gradinita inainte sa respire. Drept este ca nimeni nu si-a mai facut griji ca NU va merge, parea pe alocuri o izbavire. Sigur ca eu si tac-su am luat in considerare si posibilitatea ca la 3 ani fara 1 luna si abia abia vorbaret sa nu se adapteze. Conditia sa scape de scutec ne speria pe toti, intr-atat de rau incat am facut TOTI, dar TOTI fix NIMIC sa reusim ceva. Ce e drept prin iulie omul fugea de olita ca de necuratul, in august am tinut-o in plimbari prin lume cu masina si cui ii place sa ude scaunul auto sau patul din pensiune??? Cum toamna nu e ca vara si pana si 15 septembrie anul asta a picat mai devreme (ca deh pe 11 au inceput scoli. gradinite) am fost din nou prinsi nepregatiti. Si ce sa vezi? Copilul insusi s-a gandit ca e cazul sa traga o raceala zdravana, din aia cu muci si varsaturi nocturne, cu aspirat si aerosoli cat sa alunge de tot energia lui bunicu’ si sa ma procopseasca cu…primul concediu medical pentru ingrijirea copilului bolnav. Mno sa va zic ca am cumparat si batista bebelusului veti zice ca am trait boiereste. Pai cam asa fu la al doilea copil, mai rarut, dar de tinut bine minte s-a imbolnavit si musiu Vlad, adicatelea zdravan. Si in cele 3 zile de stat acasa am trecut peste ideea de “nu toate odata ca il zapacesti” si am inceput si cu olita. Azi am inceput, azi am reusit …the end. Nu am efectiv ce povesti pe aceasta tema, a fost… fara istoric. Am incercat si am reusit. Se pare ca exista un moment delta T in care ei devin pregatiti sa inteleaga ce li se intampla, ce li se explica, le place si accepta cu usurinta.
Mai greu cu sa se imbrace cu chilotei sau sa ii tina pe el, in rest cu olita s-a adaptat imediat. Apropo, suntem un dezastru ambulant, nici macar olita nu e alta decat a lui Andrei spalata si albita cu domestos :D, bunicul mereu imi spune sa renunt la ideea de copil second hand, dar salariul nu renunta domne si el…..
Mi-am facut griji cu gradi. Acolo am zis ca nu va fi simplu. Nici olita nu au, nici sa isi ridice nadragii nu stie. Aici l-a invatat taica-su si desi ii vine inca greu se cam descurca. Stiu ca va imaginati ca acolo ar trebui sa il ajute cineva. Nu stiu daca nu ii ajuta, nu cred insa ca se intampla asta mereu anyway si nici nu pot sa ma bazez pe asta. Cumva am simtit ca da, trebuie sa stie, pentru el mai sigur.
Am ezitat mult sa scriu despre asta, desi m-a bucurat enorm. Cumva a fost aspectul acela pozitiv de care te agati inainte de un eveniment nu neaparat bun, ca sa treci peste. Si desi imi venea sa urlu in gura mare, viata m-a invatat ca oamenii nu sunt aproape niciodata asa cum speri sa fie. Iar experienta mea numita “oameni” creste in fiecare zi. Uneori, din pacate, ii ratezi pe cei misto, de teama sa nu te frigi iar. Si IAR.
Asa ca stiu ca risc si spun in gura mare, cu inima in palma. Cand educatoarea cea tanara (domne cum era la 23 de ani -insert emoticon cu rauri lungi de lacrimi ) mi-a spus ca Vlad este cel mai afectuos copil si ca atunci cand i se mai face dor de noi vine sa fie mangaiat si luat in brate …..oh da domne, mi s-a umplu sufletul. Si nu pentru ca EL, pentru ca Vladut, pentru ca ce copil minunant am (pentru ca am, dar toti avem, al nostru e cel mai cel), ci pentru ca EA! Pentru ca iti trebuie un ceva in plus ca intr-o clasa care are cel putin pe hartie 28! de copii sa observi. Si daca ai observat asta inseamna ca AI OFERIT asta si e ceea ce merme al meu avea nevoie. Fiindca se pare ca el asta a resimtit, ca e singur si nepupat si neluat in brate, pus la activitati dragute, dar total noi pentru el. Si stiu ca langa astfel de oameni ii va fi bine. Si cu astfel de oameni si noua ca societate ne va fi mai bine.
Am intrat in a patra saptamana teoretica 🙂 de gradi. A adunat fix 10 zile de mers si din ziua 9 nu mai plange la plecare. Ce e drept i-a plans mai mult lui taica-su de vreme ce si eu am fost consemnata la spital o vreme, dar tot a plans. Parca in fiecare zi mai putin, in fiecare zi mai incet. Dar tot vrea sa fie lasat in bratele doamnei si pune capul pe umarul ei suparat. Nu isi ia la revedere si tot “nu gaganitza” sunt primele cuvinte ale diminetii. Dar pleaca fericit si topaind.
Savurati acest timp de aur al copilului! Nu are nici teme, nici tabla inmultirii de invatat, nici ore de tenis sau karate sau fotbal sau engleza. E liber asa cum probabil nu va mai fi niciodata….
PS: poza e din ziua 2 de gradi, cand doamnele educatoare erau coplesite.
Leave a Reply
1 Comment on "Cand iti cresc copiii"