Ganduri de vineri seara

PS: am scris postul dintr-o suflare si mi-am dat seama la sfarsit ca e asa de alandala ca nu ii pot gasi un titlu sau o tema. Si nu, nici macar nu am fost de garda lately.

Nu stiu cand zboara timpul asta. Trec zile la rand nenumarate, cu cazuri si idei pe care as dori sa le asez aici pe  “hartia virtuala”  pentru voi si pe care nu apuc sa le scriu si care nescrise dispar si se duc. Se duc in neant. Ca sa scriu trebuie sa imi pun telefonul pe silence si sa invat sa “deal-uiesc” cu panica de dupa momentul de pauza, atunci cand numeri sms -urile si apelurile. Trebuie sa ma ascund de cel mic, pentru ca automat calculatorul ar deveni al lui. Nu-mi place sa-mi scriu articolele de pe telefon, tableta nu avem (om fi ultimii din univers??) si oricum ar atrage imediat atentia, asa ca ele gandurile se duc. Nu-mi place nici sa las blogul in paragina, dar efectiv e infiorator de greu. Ce mi se pare cel mai rau e senzatia de stoarcere pe care o resimti ajunsa acasa. Ca si cand toata energia, toata puterea, tot pozitivismul se duc in cabinet si raman acolo. Ajung sleita si daca nu sunt din nou apasata pe buton as putea zace nesfarsit. Oi imbatrani? Deja ma amuz ca 40 nu e deloc departe, pacientii de 30 ani la primul copil sunt din ce in ce mai rari pentru ca, suprinzator, din ce in ce mai multi cu 2 in fata.

Sunt simpatici si optimisti. Le vine usor, parca mult mai usor celor mai tineri, mai nesperiati, nu as indrazni a zice necopti. Cei optimisti si pozitivi. Domne daca ati sti cat conteaza…..Ce de povesti de adormit copiii mi se pareau acelea cu “transmiti starea ta bebelusului”…Ani la randul le-am incadrat la categoria aia cu lamaia la copil cand sughite sau mama care orice ar manca nu-i bun la burtica celui mic sau cu aranjatul cucului in sus ca “altfel nu mai creste”. Si parca timpul a vorbit in defavoarea mea: parintii pozitivi si relaxati au parte de copiii pozitivi si …relaxati. Care mananca, dorm, rad si a doua zi o iau de la capat. Care nu tresar la fiecare scancet al celui mic. Si deci care le transmit starea. QED  ca sa zic asa.

Ce-am inteles eu din  inca o saptamana roller coaster? Ca eu cam asa o simt cu programarile astea bezmetice la fix 30 minute, cand un pacient intra si altul iese, fara pauza de cafea sau facebook. Sau colega de birou. Sunt saptamani intregi cand nu socializez cu nici un coleg in afara femeii de serviciu care face curat sau a doctoritei de pe contratura mea cand ne ciocnim la venire/plecare de parca am fi mereu 2 zombi care alearga alearga aleeaaarga.  Ma iertati ca-mi vin gandurile fix alandala asa cum sunt dupa o saptamana haotica…

  1. ca bolile rare sunt tot rare si cele frecvente raman frecvente. Greu de implementat asta si in sufletele parintilor dar… nu ne lasam
  2. ca am niste colegi misto cu care poti colabora ( chirurgi, ortopezi, ecografisti). Ma inclin.
  3. ca boala mana gura picior e o sperietoare infioratoare (cel putin 10 intrebari despre ea in aceasta saptamana si vreo tona de copii diagnosticati, asa ca musai tre sa povestim despre).
  4. ca aplicatiile de smartphone care cuprind datele antropometrice ale sugarilor sunt mega bulshit! ( ca sa folosesc acelasi limbaj : pls nu le mai dwnl).
  5.  ca parintii (sau cel putin cei care ma viziteaza) au inceput sa inteleaga importanta vaccinarii si nu mai refuza, ba dimpotriva. Ajung in cabinet parinti care ma intreaba inainte sa le povestesc eu despre optionale, incluzand aici si cele impotriva meningococului (vaccinul nu exista in Romania, dar doresc si unii il si procura). Inca exista cate o familie (dar una singura) care nu a vaccinat (dar nu mai au vehementa de alta data, ce e drept nici eu nu o mai am, acum a ramas doar fermitatea).
  6. ca oricate cursuri de puericultura ar face viitorii parinti, dupa ce apare minunea e alta poveste. Cu totul alta, care de fiecare data e surprinzatoare.
  7. ca vanzatorii de carucioare ar trebui sa inceteze sa vanda landouri care …teoretic se prind in centurile masinii. Ca parintii ar trebui sa inteleaga cum un nou nascut se leaga in scoica din PRIMA ZI de viata. Cum coloana lui chircita nu sufera vreo trauma iremediabila, ca si-n burtica a stat tot asa covrigit si nu i se rupe nimic.
  8. ca prepararea formului de lapte se face exact ca si in instructiuni, nu cu jumatati de masura. Deci daca punem 3 masuri de lapte cei 90 ml de apa nu se adauga peste pudra, ci se masoara separat si apoi se amesteca, produsul final fiind spre 100-110 ml. Si nici nu punem un sfert de cupa sa ne iasa suta mai usor.
  9. carnea care i se ofera unui sugar se poate blendui. Noh nu dati cu pietre, se intampla sa nu stie toata lumea.
  10.  imi plac parintii la al doilea copil, sunt mega, dar mega misto. Nu ratati sansa sa aveti doi 🙂 Va veti amuza de voi insiva la primul. Asa cum fac si eu despre mine insami. Si veti da sansa pediatrului vostru sa va savureze la maxim vizitele.

  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

5 Comments on "Ganduri de vineri seara"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
Claudia Bănică
Guest
Claudia Bănică

Haotic, haotic dar sunt câteva “lecții” pentru părinți 🙂

delia
Guest
delia
Foarte misto postarea asta, abia am descoperit blogul dvs dar il voi salva si cand gasesc timp (sunt mama de 2 😛 ) mai citesc din el. Poate si fiindca regasesc aici idei pe care le am si eu. Va multumim pentru blog s articolele scrise aici, ne folosesc foarte mult si fiind scrise de un doctor sunt mult mai utile decat ce gasim in rest. Multumim si chill, scrieti in ritmul in care puteti. Oricum virozele si streptococii nu dispar… Am si eu acum o situatie cu copilul 2…..copil perfect, niciun simptom, aviz de intrat la gradi (particulara care… Read more »
Crina
Guest
Crina

Sunt o mamica de doi puiuti baieti 😅, as vrea sa adaug ceva la gandurile de mai sus:
– carnita pentru bb mic se cantareste fiarta, astfel cantareste mai putin decat cea proaspata. Cateva zeci de grame in minus la o masa a unui bebelus poate semana in timp si anemie. ( practic se injumatateste cantitatea)

wpDiscuz