Amazing days

Am avut oportunitatea sa fiu (foarte/prea )plecata in aceasta primavara-vara. Am cunoscut oameni noi, pareri noi, lucruri noi. Am reintalnit prieteni si ne/prieteni, am batut cu piciorul cateva orase fermecatoare.  Ai putea spune ca am fost norocoasa. Am zburat cat nu am zburat in intreaga mea viata de dinainte, m-am zgaltait in avioane diverse, am mancat 1 biscuite jumate in Lufthansa scumpa scumpaaaaaaa (nemtii astia tot fac econonomie) vs ditai sandwich-ul in blue-air-ul cu mancare promotionala (dar care s-a zguduit de nu mai conta daca mancai sau nu). Daca acum m-as opri din calatorit, as spune ca a fost suficient pentru toata viata. Desi nu am vazut nici Londra sau Paris (dar cine se mai duce cu inima larga in orasele simbol ale Europei acum asediate de riscul atentatelor?) am vazut, am pozat, am mirosit, am adulmecat aproape, am mers pe jos sa simt cata piatra cubica puteam, am privit cerul de pe peste tot, am ras si am plans de bucurie.

Ce am inteles: ca am inima plina cu adevarat doar cu ei. Cele mai frumoase amintiri sunt cele pe care ai cu cine sa le repovestesti. Cu cine sa iti amintesti iarna cand e frig al naibii si dai la jug la serviciu/scoala/activitati. Le traiesti altfel cand esti cu ai tai cei dragi. Mi-a lipsit Vlad si doar pentru ca el, asa dinamic si energic si mancator de ficati zilnic pentru ca nu sta nu sta nu sta nu sta domne deloc locului este motorul de tot ce inseamna pozitiv la noi in familie. E dragastos, iubitor, cald, mai nou  mai intelegator. E pufosenia de mermelici care te asteapta acasa mereu cu ochii sclipind a veselie. E merme care tipa din orice colt al casei: “maaaama” cand intri pe usa. E Vladut care mi-a sarit in brate la aeroport, strigand cat pentru tot culoarul ” a venitttt mamaaaa ma” sau care acum, la ultima revenire nu a mai avut vorbe. Care mi-a ras si plans in brate in hohote in acelasi timp. Ceva ce am auzit doar eu si am inteles pentru viitor. Pe copilul asta il ranesti amarnic daca il uiti acasa. Daca nu il bagi in seama. Daca crezi ca poti crea amintiri fara el.

Nu am de gand sa plec in vreo vacanta pentru mine. Nici nu am fost in vacante, de fapt. Copiii astia minunati, odata ce patrund in viata noastra schimba repere. Nu stiu daca cu adevarat imi mai doresc sa mai am 3 ore de baltire linistita pe sezlong, in locul scobitului in nisip, alergatului dupa ei pe plaja, in apa, pe sub apa si prin ce scorburi se mai baga amandoi. Nu mai conteaza de 8 ani incoace programul nostru. Vacanta fara ei nu e vacanta. E un surogat in care ai inima plina pe jumatate, in care vrei sa te bucuri dar nu-ti iese. Macar pana cand vor vrea ei sa mearga cu noi, noi sigur vom vrea sa mergem cu ei.

Acultati cu sonorul la maxim. Savurati fiecare imagine. Simtiti. Amazing days sunt doar cu cei iubiti si pentru ei. Sa aveti o vara cu amintiri memorabile. O viata cu amintiri memorabile. Stergeti rautatile. Ele nu distrug nimic , doar intaresc ceea ce aveti voi acolo in esenta.


  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

Be the First to Comment!

Notify of
avatar
wpDiscuz