Lectiile de viata din online

Departe de mine gandul sa scriu despre parenting. Asta si pentru ca eu personal sunt departe de orice notiune de parenting perfect, departe de orice scrie in carti sau de ce eu insami recomand pacientilor. De ce? Pentru ca e greu al naibii. Dar despre mine…altadata sau poate niciodata…

Astazi vreau sa scriu despre voi si pentru voi mame. In urma cu 9 ani (OMG 9 ani?!!) majoritatea  internautelor viitoare sau proaspete mamici scriau sub un pseudonim pe forumuri. Se crea o comunitate de cateva zeci de femei care cumva vorbeau o limba comuna. S-au legat prietenii pe viata, unele dintre ele au trecut dincolo de ecran. Prieteniile pe viata au TRECUT intotdeauna dincolo de ecran. Abia atingand realitatea. Exploda si acolo situatia in secunda in care apareau copiii si incepea, indirect, intrecerea: al meu doarme, al meu nu doarme, al meu mananca mult, al meu nu, al meu mananca san, al meu nu vrea san, eu am nascut natural, eu cezariana la cerere etc. Dar parca parca era ceva mai multa toleranta, mai multa intelegere.

Astazi exista facebook. Exista grupuri de alaptare, de diversificare, de nasteri, de mancare, de alergii, de pareri despre doctori?, de mame care slabesc, care nu slabesc, de mamici cool, la primul bebe, la al doilea bebe, in jurul blogurilor si bloggerilor. Si pur teoretic facebookul a vrut sa fie mai putin nepersonal decat un forum cu identitati ascunse. A inghitit fara doar si poate toate celelate retele de socializare. Pana si grupul de gimnastica de pe onlinesport unde-mi faceam eu veacul gata s-a dus. E pe facebook. Mai sunt si bloggerii de parenting. Personal, sa imi fie cu iertare, dar parca sunt din ce in ce mai multi si mai toata lumea se raporteaza la propriile experiente. Nici nu stiu daca unii dintre cei care scriu in diversele grupuri sau pe site-urile personale realizeaza impactul pe care il pot avea. Multa vreme nici eu nu am realizat ca atunci cand un subiect “vorbeste despre tine” te poate urmari zile intregi.

depresie

Iata ce doresc a va transmite eu, omul care are de-a face de multe ori cu consecinta acestui melanj mare numit internet: mamele sunt fiinte fragile pe care un cuvant nepotrivit, o comparatie nefasta le poate face extrem de nefericite. Atat de nefericite incat unele ajung la mine descompuse emotional, convinse ca daca nu pot alapta exclusiv sunt cele mai rele mame de pe pamant, sigure ca doamnele din grupul lor “facebookian” au dreptate cand spun ca laptele praf a distrus burtica tanarului mostenitor si ca niciodata bifidusii nu vor mai fi aceiasi si viata lui va fi definitiv marcata de nereusita mamei. Si daca vi se pare o gluma aflati ca am paciente care merg la psihiatru, care iau sau nu medicatie, care lupta sa isi recapete increderea in sine, care abia dupa ce au dat “leave group” reincep sa traiasca. Sigur imi veti zice, aveau ele o predispozitie. Cu siguranta, dar de ce sa nu le ajutam dandu-le un bobarnac de pe marginea prapastiei?? De ce sa nu fim vehemente si acuzatoare? De ce sa nu citim: “mami/mamico dar tu nu stii cat de rau ii faci copilului tau ca nu il alaptezi?”……

Ah, si ma iertati, cred ca ceva mai ingrozitor decat limbajul asta asa zis blandofamiliaroprietenesc cu formularea “ mami” dupa care ii articulezi una in moalele sufletului nu cred ca exista. Este un fel de hai sa fiu politicoasa cu tine, dar superioara cumva. Din categoria: “am fost la spital si doamna doctor imi vorbea cu mami/mamico”. Este fix acelasi lucru: eu stiu mai bine ca tine “mami” si urmeaza o tirada nesfarsita de explicatii semi-acuzatoare. Pacientele vin apoi cu ideile gata formate, cu 1232 de intrebari, cu raspunsuri pe care le intuiesc, le asteapta, le solicita. Sunt la sfarsitul unei saptamani pe care pe alocuri am resimtit-o de lupta, de mare lupta. De multe ori nu apucam sa termin ce aveam de spus ca urma o noua intrebare si inca una si inca una toate pescuite din online. Pentru ca deja recunosc frazarea si le re/cunosc de la pacienta la pacienta.

Aveti grija ce spuneti si cum spuneti. Nu puteti sti cui spuneti. Unui suflet fragil sau unei femei puternice. Ceea ce dumneavoastra vi s-a potrivit uns, nu se intampla tuturor. Sunt mamici care trag dupa ele neputinta alaptarii dincolo de primele saptamani, care nu reusesc sa se impace cu ele insele, desi au facut tot ce puteau si in plus. Care se simt aratate cu degetul, inconjurate doar de povesti de succes. Pentru care 20-30 minute de empatie din partea mea nu balanseaza zilele intregi de pe grupurile de mamici care ii spun ca nu a facut chiar totul. Si alaptatul este doar un exemplu, dar poate cel mai concret cu care am de a face.

…una peste alta nu uitati ca viata reala este reala doar in realitate. Ca dincolo de ecran toti putem fi zei sau monstri. Ca de multe ori ni se serveste un produs finit, cu mai multa sau mai putina constiinta. Ca in spatele unor cuvinte cu care te familiarizezi, pe care le crezi empatice, omul poate citi de fapt printre randuri. Si iti arunca buzduganul drept in cap pretextand ca ti-a dat un sfat de bine. Incepeti sa invatati inainte de a fi prea tarziu ca...viata reala este doar REALA. Si realitatea fiecaruia ne-o stim doar noi. Nu dati cu pietre.  Ganditi-va la ce am scris o secunda in plus.


  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

2 Comments on "Lectiile de viata din online"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
Diana
Guest

Ca bine ziceti!

grecea simona
Guest
grecea simona

Exceptional!

wpDiscuz