Viata cu Murphy sau cand pediatrii pleaca de acasa

Probabil Geneva a vrut sa fie memorabila. Si va fi cu siguranta. Niciodata uitata….Nu stiu daca vreodata ma va mai manca palma dreapta sa plec. Sau daca Murphy va decide ca de fiecare data  cand plec, ceva ceva trebuie sa mearga prost sau foarte prost.

Intai au anulat zborul si m-am trezit nevoita sa schimb la low cost si 2 h juma mai devreme. Apoi m-am urcat in avion si a crapat mobilul. Sigur mobilul meu nou, dar cu ecranul spart s-a gandit ca e bine sa crape atunci trecut de orice posibilitate de recuperare. Si brusc si dintr-o data asa cum se intampla trebusoarele astea in viata. In momentul acela l-am conectat la o baterie externa si tot asa brusc l-am resuscitat. Hai ca merge mi-am zis, si am decolat. Evident ca singurul meu spray descongestionant e acasa si exact in avion m-a lovit obstructia, cat sa ma sufoc la decolare incet si sigur.  Si am ajuns.

Partea frumoasa: Geneva e cea mai friendly tara pentru turistii care se cazeaza la hotel. Inainte de a iesi din terminal, in zona benzilor de bagaje primesti un tichet valabl 80 minute sa te luminezi care-i drumul.  Am vrut sa cobor la a treia statie conform wikitravel, dar soferul, caruia ii mentionasem la urcare numele hotelului m-a chemat inapoi sa mai merg o statie, statie care s-a dovedit a fi mai aproape. Ajunsa la o ora extrem de matinala, ceasul elvetian mi-a transmis cu zambetul pe buze ca poate sa imi ofere o camera contra 40 franci. Pentru 4 ore si ceva am decis, tot cu zambetul pe buza si nedormita ca I will skip that. M-am conectat la wi-fiul hotelului si in 15 minute aveam un traseu configurat in minte. Nu imi dau seama daca un strain aterizat in Bucuresti ar putea face asta in 2 ore. Transportul clar si simplu, legaturile dintre autobuze exacte, traficul fluent, aerul rece ca-n Piatra Neamt….cam asta am simtit ieri dimineata. Ca sa fie treaba si mai simpla, dupa ce platesti o taxa de 3 virgula ceva franci pe zi, primesti gratuit un tichet pentru toate mijloacele de transport in comun pe perioada sederii. TOATE mijlocele. Inclusiv tren, nu si TGV dar nah!

Partea frumoasa in poze:

dsc00032

Cam asa se sta linistit pe bicicleta in spatele tramvaiului. Si nu, nu am vazut sa fie desenate piste. Am vazut doar trafic calm, fluent, civilizat, care nu omoara biciclistii. Daca va uitati cu atentie si comparati, bicicletele noastre sunt fitza pe langa semi-rablele de aici. Dar…merg ale lor.  Nu doar in parc sau week-end.

dsc00022

Un TGV trece pe deasupra. Un fel de autostrada suspendata a trenului

dsc00040

St Peter’s Cathedral. Nu-mi spuneti ca nu va aminteste de Sibiu si de linistea de acolo.

dsc00064

Orasul vechi. Frumos, cochet, curat. CURAT. Acolo jos tavalindu-se prin ploaie 14 copii cu varste intre 1-2 ani. Erau cam 9 grade in Geneva, nu toti avea gluca, dar toti nu aveau caciuli. Educatoarea mi-a spus ca este o gradinita publica si ca ei ies afara zilnic, indiferent de vreme. ZILNIC. Nu sar nici macar o zi. Si dupa 24 de ore de Geneva chiar o cred.

dsc00073

Doamnele din imagine serbau 150 ani. Impreuna. Doua englezoaice gemene, una stabilita in Elvetia calatoreau de ziua lor. Au impreuna 6 copii, 14 nepoti si un tonus care il bate pe al meu cel putin ca la fasole. M-au rugat sa le fotografiez impreuna, carau 2 rucsace imense si o tableta cat un laptop. Selfiul acesta a fost pentru mine, pentru ca au reusit sa imi smulga un zambet cand nu stiam de ce nu pot zambi.

Camera de hotel e the best ever for me. E practic o mica garsoniera cocheta si cosy. Si e doar de 3 stele. Ma intreb la 5 ce ii mai adauga in Geneva. Ah si nu ma pot abtine sa compar 3 stele la greci sau la noi cu 3 stele la acest popor vorbitor de franceza aproape exclusiv (engleza mai iac), dar cu atitudine si corectitudine nemteasca. Take a look:

dsc00283dsc00285

Sper sa apuc si sa DORM efectiv in ea. Partea a doua din Geneva, dupa ce a iesit soarele promit sa v-o arat in alta zi. Mai senina.

Si la pranz s-a dezlantuit jihadul.

Partea nasoala. Fara poze. Vlad 39.5 si creste. Au urmat 18 ore de chin si jale. Radu, si Radu nu e cel mai neexperimentat non-doctor din lume a fost depasit si paradepasit de agresivitatea febrei. Ca sa o scurtam a trecut si pe la spital, a fost hidratat, a primit paracetamol intravenos, i s-au luat analize, urate analize, a inceput antibioticul, totul remote. In acest haos mobilul meu a crapat. Definitiv. Pacane si tiuie, mi-a amitit doar de bolboreselile  stewardezei despre Samsungul note 7 care poate exploda la bord. Oh boy. M-am scos cu laptopul si cu video Facebook. Practic asa am simtit cumva ca am fost langa ei. Si unde naiba sa fi fost. Haos, luati de aici: perfalan ora 23 la 39. Acasa 38,6. La NICI doua ore de perfalgan incepe sa creasca 38.8. La 2 ore fix 39.1. Novocalmin. La 3 ore si o ora de Novocalmin 39.3. Comprese, urlete.  Se face 2 jumate p’aici, 3 juma acasa. Nurofen supozitor si in sfarsit mai scade.  Acum in miezul diminetii au trecut 4 ore si avea 39,1. O luam de la capat. Am dormit cu fereastra deschisa a conversatiei video. As fi vrut sa o inchid de nenumarate ori, dar de cate ori l-am intrebat am simtit ca e mai bine asa. Am dormit 3 ore cu 3 ore in 48 ore. Am vrut sa zbor acasa. Evident ca nu am nici un zbor in 48 ore.

Respiram. O noua zi inainte. Fara telefon la orizont inca 4 zile. Cu gandul acasa. Cu sufletul acasa. Cu creierii zdrumicati pe aici. Sa vedem ce iese bun din atata rau. Cata pediatrie poate intra printre neuronii edematiati si epuizati la Congresul European de la Geneva. Si daca nu va e greu, puneti o vorba buna. Acolo unde trebuie. Odata in plus stiu ca baietii astia au cel mai bun tata din lume. Iar printre noi exista asistente zeite. Vi le spun in privat daca vreti. Sa fie bine, sa nu fie rau! Un week-end DOAR CU SOARE pentru noi toti.

A bientôt de Geneve! PS: articolul a fost scris sa nu mai resimt senzatia de inutilitate de la mii de kilometrii distanta.  Sa o uit acum in miez de noapte ca sa pot merge mai departe. Senzatia pe care o ai atunci cand iti vine sa spargi ecranul doar ca sa iti poti lua copilul febril care te striga ca te vede sau nu CONTINUU.

dsc00233


  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

4 Comments on "Viata cu Murphy sau cand pediatrii pleaca de acasa"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
Oana
Guest
Oana

Sanatate! De la ce era pana la urma febra?

Irina Costache
Guest

A fost o infectie respiratorie sinistra!

Alina
Guest

Multa sanatate, Doamne-ajuta, tinem pumnii!

Claudia
Guest
Claudia

of, insanatosire grabnica! Si mie mi s-a imbolnavit fetita cand tati era plecat, si a fost f. greu ca nu suntem obisnuiti, suntem o familie cu igiena de viata impecabila, nu am mai luat nimic de la farmacie de 6 ani.

wpDiscuz