Vladut s-a facut mare. Spune ˝Adei, mama s-a dus, tata s-a dus, papa bun bun, pa, pui, nani, che che….˝ Cheche e pisica gri de la Ikea pe care am cumparat-o acum aproape 9 ani in ziua in care nu stiam, dar se sadise in mine prima inimioara de baietel. Vladut a crescut, dar a ramas raza de soare, energia din casa, bucuria si tavaleala, este un copil energic si plin de viata.
Vladut a aparut in existenta noastra ca sa ne trezim la realitate. Ca sa intelegem, unii dintre noi, cum viata e o minune fara limite, sa reintelegem limitele fericirii si sa le redesenam. Copilul acesta m-a scos din amorteala si neincredere si mi-a adus pofta lui de viata in viata mea. Am inteles ca in 3 eram putini si goi. Ca toata energia noastra canalizata spre Andrei avea nevoie de o inima in plus sa o primeasca.
Acum 2 ani asteptam sa nasc. Nu sunt mandra posesoare a unei nasteri naturale dupa cezariana. Am avut contractii de la 27 saptamani, am avut ajutorul si sprijinul intregii clinici unde lucram si lucrez, a unor asistente grozave. Am consultat cu branula cel putin un sfert din sarcina, am varsat 2 trimestre juma spre trei, am nascut cu niste emotii uriase, am tremurat in timpul anesteziei si singurul lucru pe care mi-l amintesc este vocea lui Carmen, medicul meu, care ma linistea. Stiam ca si ea, ca structural ecografiile arata ceva, dar functional…mereu ramane de vazut. Ca dincolo de medicina este nevoie de miracole si de sansa sa fie bine.
Suntem bine. A fost infinit de greu in acesti doi ani de dupa ce uraganul mic numit Vladut ne-a pus la incercare. Am avut sentimentul ca nu mai putem de 1 milion de ori si de 1 milion 1 data am putut. Am avut sentimentul ca trebuie sa renuntam la tot, la noi 2, la somn, la liniste, la libertate, la comoditate. Andrei a renuntat la jucarii, la spatiu, la timpul exclusiv al lui. Am renuntat la vacante departe, la Legoland sau concerte, la piese de teatru sau filme. A fost greu si frustrant pe alocuri, dar sentimentul de bine il traim numai in 4.
Multumesc omului de langa mine pentru ca a crezut ca se poate. Pentru echilibru si liniste, pentru incredere, pentru suport neconditionat. Pentru ca nu a abandonat niciodata si nu s-a plans niciodata. Pentru ca e un univers de rabdare si cel mai grozav tata din lume.
Minunea de azi a apărut sa mute munti si sa schimbe lumi, sa aduca bucurie in fiecare zi, sa ma invete iubirea de frate, sa ne arate cam cata turatie poate sa duca un singur motor. Minunea care s-a nascut sa stearga tot raul si sa dea putere si incredere. Si a facut -o din plin! La multi ani merme, mama, tata si Andrei te iubesc infinit! 2 ani de Vladut!
Leave a Reply
4 Comments on "Minunea care schimba lumi"
La multi ani! :-*
Să fiți fericiți! Orice aș zice despre viața înconjurată de copii ar suna a clișeu, dar știți la ce mă refer. Pentru mine, să devin mamă, a însemnat să nu mai dorm niciodată adânc, să nu mai fiu niciodată 100 % liniștită, să îmi asum trecerea nemilos de rapidă a timpului, să simt neputincioasă cum brațele mele nu ajung să protejeze mereu pe cât aș vrea, să nu mă satur niciodată de sărutat, mângâiat și iubit. Cred că zic generalități. Dar e minunat. Să ne trăiască minunile! La mulți ani, Vlăduț!
Cealaltă mami de Vlăduț & Andrei
La multi ani, Vladut!
La multi ani, Vlăduț! Să vă trăiască și sa va încânte multi ani fericiți de acum înainte! E minunat cu doi copii, dar să vedeți ce frumos e cu 3:))
Ionela, mama de 3 copii fericiți 🙂