A fost saptamana alaptarii si au curs feed-urile cu articole despre/ce/cum/cat/unde sa alaptam. Am fost plecata din Bucuresti si as fi zis ca bine-a fost pana acum 72 de ore cand m-a pus necuratul sa cad prada unor amintiri din copilarie si sa incerc eu si intreaga familie niste placinte gatite de niste bunicute simpatice din satul Chiscau, la intrarea in Pestera Ursilor (da, in Romania m-am dus). Am intrat oameni si am iesit ne/oameni pentru ca a urmat cea mai crunta toxiinfectie alimentara din viata mea si a baietilor mici, spre agonia si disperarea sotului meu care a trebuit sa ne suporte. Si cu siguranta nu as fi povestit, ca nu-i nici o bucurie nici macar sa-mi amintesc de cate ori s-a varsat in acea zi si urmatoarea noapte, dar trebuie sa spun ca da, alaptarea a fost pentru Vlad cheia spre a scapa de spitalizare. Ma pregatisem temeinic dupa vreo 6 ore de obnubilare si somnolenta sa plecam catre spitalul din Oradea, dar din fericire eram atat de deshidratata incat nu ma puteam misca nici macar catre camera de garda.
Dar stiu ca l-am alaptat. Ceaiul nu ii trebuia, apa o varsa cu brio, dar laptele meu se pare l-a dus catre a doua zi dimineata cand a primit sarurile de rehidratare si …covrigi. Si stiu da, am vrut sa renunt de 162353 de ori numai in ultimele 3 luni. Nu stiu ce ii mana in lupta pe alaptati sa vina la pachet cu nesomn si treziri de cate ori poftesc cate o gura nu mai mult, ca asa se simt ei bine. E greu oameni buni sa aduni de 1an si 10 luni ZERO nopti dormite cap coada. ZERO! E frumos si am spus-o de nenumarate ori, dar e solicitant si obositor.
Si am citit despre petitii pentru alaptatul in public si despre branduri de lapte care sponsorizeaza campanii pro-alaptare, trimitand deci un mesaj in subconstientul mamelor. Si poate as tacea si mi-as vedea in continuare de alaptatul meu, fiindca da, si eu sunt mama de doar doi si am adunat cam/doar 34 luni de alaptat copii. Daca nu as fi si medic. Daca nu as vedea si reversul medaliei si inca de atatea ori din pacate.
Sa le luam pe rand: alaptatul in public ce inseamna? Inseamna atunci cand bebelusului ii este foame. Inseamna atunci cand trebuie linsitit cumva nu? Inseamna atunci cand nu suntem numai noi doi cu copilul si trebuie sa suga nu? Inseamna crearea de camere speciale pentru alaptat in spatii publice, altele decat la toaleta. Perfect de acord. Cred ca nimeni nu mi-a ingradit vreodata in cele 34 (treizecisipatru) de luni alaptarea copilului meu in acesta tara. Stiu ca de fiecare data am cautat un loc ferit pentru ca ASA SIMT EU, probabil nu toata lumea. Ca asa cred ca eu, ca ii place sa ma simta linistita si dedicata lui doar. Si asta eu i-o pot oferi daca sunt cumva ferita de ochii lumii. Si daca nu poti? Nu poti, nu ai unde sa te ascunzi si copilul trebuie linistit?
Vedeti voi aceasta poza? In aceasta poza Vlad suge. Acum 3 zile. Vedeti? Nu? E bine. Despre asta este vorba. Putem alapta in public, dar ostentatia nu aduce nici un plus valoare. Nu suge mai cu spor, nu este copilul mai fericit si nu primim nici aplauze sau dimpotriva priviri negative. Poate nu inteleg eu exact despre ce este vorba in alaptatul in public. Cred ca orice comentariu negativ legat de alaptatul in public tine de educatia omului care o face. Cred ca nici o lege nu va opri marlanul sa priveasca sanul unei femei expus in public altfel decat vrea el sa o faca. Cred ca mojicul tot va privi acest tablou ca pe unul sexual si indent. …si atunci evit. Gasesc solutii si in public sa-mi alaptez copilul si sa evit privirile. Pentru ca SE POATE si pentru ca VREAU asta, pentru ca SIMT asta. Pentru ca omul ramane totusi un animal social, subjugat unei societati imperfecte si perfectibile, dar cu niste reguli si dogme nescrise.
Si laptele praf. Paragraful acesta il voi dedica pacientei mele doamna R. care acum mai bine de 3 luni a venit sa ma cunoasca inainte sa nasca. O fetita minunata pe care a dorit din toata energia ei sa o alapteze. Pe care a alaptat-o exclusiv 2 luni daca nu mai mult. Pentru care a chemat nu unul, ci nu stiu cati consilieri in alaptare. Care s-a luptat cu sotul ei care devenise extrem de ingrijorat pentru ca la 2 luni sugarul luase vreo 350 grame in greutate (in 60 de zile!) si doar 4-5 cm (din 9-10 asteptati). Am petrecut ore intregi in cabinet jongland catre mintea si sufletul ei, incercand sa caut solutii acceptabile pentru amandoua. Am convins tatal sa acorde nu a doua, ci a noua sansa alaptarii exclusive. S-au dus din proprie initiativa si au taiat frenul lingual al copilului la nu stiu ce clinica. Rezultatul: ZERO. O familie dezbinata emotional, o mama epuizata care isi vedea visul distrus si un tata aproape la limita rabdarii temandu-se pentru siguranta fizica a copilului. Si a venit momentul acela in care am taiat pisica in doua si mi-am impus punctul de vedere pentru ca medicul din mine raspunde JURIDIC atunci cand lasa un copil nemancat. Si cand viata lui poate fi pe termen lung pusa in pericol. Imi pare rau ca sunt de acord cu faptul ca exista firme de lapte praf care sprijina alaptarea.
Cazul de mai sus nu este o inventie. As fi vrut sa fie. Dar doamna R. exista si se bucura acum de o fetita care mananca bine mixt, deci zilnic cele doua au momentele lor de iubire la san.
De luat acasa:
- majoritatea femeilor care DORESC vor PUTEA alapta exclusiv
- majoritatea femeilor care DORESC sa alapteze au nevoie de ajutor/ de incurajare/sfaturi in primele zile/saptamani de dupa nastere
- EXISTA femei, cum este doamna R. care nu pot alapta exclusiv oricati consilieri/pompe/la leche league/muls/nemuls/fren/ nefren ar face. Doamna R. a avut TOATE conditiile pentru a alapta exclusiv, chiar din prima clipa de viata a fetitei
- moderatia ramane cheia in orice masura de puericultura care vizeaza mama si copilul, nici o parere catre o extrema sau cealalta nu aduce plus valoare
- nu sunt consilier in alaptare, sunt pediatru. Suntem multi care am dori sa stim mai multe si o facem prin autoeducatie. Nu stiu statutul juridic al consilierilor, stiu insa multi colegi care ne-am dori sa putem participa la unele cursuri care ofera certificari, dar care, si imi asum acesta fraza, au preturi uriase pentru niste salariati obisnuiti. Probabil in timp merita investitia, dar cred ca intr-o tara care se doreste pro-alaptare este corect sa spunem ca nu toti pediatrii suntem consilieri in alaptare deoarece …..COSTA.
Voi lasa ultima fraza a acestui articol unei doamne norocoase. Este un sms primit la ora 21.45 , joi 4 august 2016: ” si fiind saptamana internationala a alaptarii vroiam sa va multumesc mult pentru ca m-ati ajutat pe partea asta. Sunt o mamica tare fericita ca am reusit sa-mi alaptez puiul si el e un bebel foarte fericit de la laptic. 🙂 Va multumim mult!!!” Am transcris si semnele de punctuatie si emoticonul. Sa mentionez doar ca bebelul este un flacau de peste un an :).
….inainte de a naste cu 3 zile o colega pe care o respect enorm, un pediatru grozav mi-a spus ca probabil voi alapta 3 ani. Am contrazis-o vehement. Sotul meu m-a intrebat acum cateva zile care este recordul……Bucurati-va de alaptat cat puteti. Si da, mi-a asum, daca nu puteti, fiti fericite ca exista alternative. Chiar daca poate fi un mesaj in subconstient, cui nu-i place sa aiba o plasa de salvare la indemana? Si din experienta mea ca si pediatru, uite ca se adunara peste 10 ani deja, nu fix din cauza asta renunta. Cele care renunta (excludem aici motivele medicale sau greselile grosolane din maternitati in care mama nu este deloc, deloc sustinuta) o fac majoritatea pentru ca ASA VOR. Pentru ca atata POT. Si eu am datoria morala, umana si obligatia JURIDICA sa le sustin.
Leave a Reply
3 Comments on "Si pediatrii alapteaza"