Eu nu am frate si nici nu am cum sa mai am unul. Si nici nu am simtit nevoia sa aiba Andrei un frate de vreme ce nu stiu cu ce conopida de sentimente se mananca si frateala asta. In plus Radu are un frate, dar nu sunt extraordinar de apropiati, desi daca e sa las la o parte ´invidia´de a nu avea un frate, da la orice nevoie exista un frate. La orice Craciun sau Paste sau zi de nastere exista acolo un frate. Si daca ii/le vine si lui/lor gandul cel bun s-ar putea din 2 frati si copiii lor sa umpli o casa la orice zi de nastere.
Si a fost sa fie diferit. Vlad (am scris aici cum a aparut el) exista in viata noastra pentru ca in subconstient il doream si eu, DAR in practica l-a dorit Radu. Cred si acum ca daca era dupa mintea si incalceala mea din cap cu garzi/spitale/posturi si mai ales (ne)posturi Vlad era o himera si azi. Si uite asa a aterizat mogaldeata pufoasa in bratele noastre. Si si-a facut din plin simtita prezenta.
De 1 an si 9 luni ne tatonam noi cu el si el cu noi. E un copil vesel, cred ca oricine il vede pe Vlad despre asta poate povesti in primul rand. E foarte vesel si plin de energie. E tonic si are mereu o fata de poznas. Are momente cand ne scoate din minti si ne pune la podea pe toti trei. Si e lipit de Andrei. Atat de lipit cum nu intelegeam si nu simteam. Pana la dinozaur.
Dinozaurul este de fapt un gonflabil crocodil cu o ´gura mare˝ care face de cativa ani incoace deliciul lui Andrei. Este genul de gonflabil in care s-ar juca infinit, pentru ca momentul acela in care se inchide gura dinozaurului si ramai agatat printre dintii mari de plastic il distreaza grozav. Nu si pe Vlad care pret de 20 minute cat Andrei s-a scalambait de fericire a urlat necontenit. Initial am crezut ca isi doreste si el, dar ne-am lamurit repede cand a ramas agatat de mine la orice incercare de apropiere. Asa am inteles ca se teme pentru el. Asa am inteles ca acolo iubirea de frate se sadeste dintotdeauna si trece de cuvinte sau explicatii. Ca este un tot pe care il daca stii cum sa il ocrotesti, nu are cine cum sa il darame vreodata. Asa am inteles ca dinozaurul care ´inghite´alti copii nu il intereseaza de vreme ce Andrei e in siguranta langa el. Asa am inteles cat de mare e afectiunea asta de doar 21 luni cand s-a linistit stiindu-l, vazandu-l si atingandu-l pe Andrei.
Singur fara Andrei cateva zile a fost un cosmar. Asa ne-am dat seama o data in plus ca e mult mai bine in doi. Ca ei doi atat cat poate acum Vlad sa se joace cu Andrei, dar mai ales Andrei sa il accepte si inteleaga pe Vlad este de fapt rutina noastra zilnica. Am inteles ca ei doi sunt si raman impreuna. Ca Andrei isi mai aminteste cum era inainte cand toata casa ii apartinea este adevarat. Dar pentru Vlad nu exista casa fara fratele mai mare. Nu exista zi fara sa il mangaie sau fara sa il impinga. Fara sa se contreze pe jucarii. Dar mai ales fara sa il iubeasca. Ne-am imaginat cele 5 zile fara Andrei ca fiind mult mai usoare pentru noi, care 6 ani am gestionat un singur copil. Da, dar alt copil. Si nu doar pentru ca Vlad este atat de diferit de Andrei, ci mai ales pentru ca Vlad nu stie sa …existe fara Andrei.
Linistea s-a reasezat din secunda in care am parcat masina in fata Garii de Nord si i-am spus…hai la Andrei! A zbughit-o de langa mine si l-a cautat cu privirea aproape disperat in multimea de oameni care incarcati de bagaje coborau din tren. Si s-a oprit razand din toata inima…la el in brate. Si inima mea s-a oprit atunci pentru o secunda in plus si am capturat pentru totdeauna imaginea aceea a fericirii lor impreuna. Daca puteti nu lasati un copil fara un frate. Tocmai i-ati oferi cadoul de neuitat al intregii lui copilarii.
PS: multumesc Radu pentru tot. Te iubesc infinit…
Leave a Reply
2 Comments on "Iubire de frate"
Si eu am pans citind … Am un frate, Radu si o sora geamana, Irina. Radu e doar cu un an mai mare decat noi doua. Fiecare din noi avem cate un singur copil si cred ca asa va ramane.