Sfarsit de clasa pregatitoare

Miroase a vara si vacanta, la cabinet mai putin, dar pe strazi din plin. E mai liber traficul infernal din Bucuresti si asta nu poate insemna decat ca da, multi au fugit deja. Pentru ca azi oficial este ultima zi de scoala. Din primul meu an scolar ca mama. Din primul an scolar al lui Andrei. Din primul an scolar ca tata a lui Radu. Ieri pe vremea asta , inainte de serbare mi se innodau lacrimile printre consultatii. Si mi-am promis ca daca o fi sa plang, de data asta voi plange.

….si nu a fost sa fie. Si pentru ca Vlad a fost un perpetuum mobile si am alergat in toata sala de festivitati dupa el. Si pentru ca am ajuns la finalul zilei, saptamanii, anului epuizati amandoi. Si pentru ca a fost cald, cald, ingrozitor de cald. Dar frumos, atat de frumos. Vine un moment in care realizezi ca noi suntem de fapt parintii nostri. Ca noi suntem de-acum cei mari. Si ei depind in totalitate de noi.

Ieri am ajuns intr-un suflet cu nici 2 ore inainte de serbare ca sa il pregatesc. Incerca sa adoarma la pranz, dar de fapt se perpelea, pentru ca, asa cum mi-a spus, avea emotii. Emotii pentru ca serbare, pentru ca scena, microfon, pentru ca nu trebuia sa intarzie, pentru ca trebuia sa fie totul pregatit, abia isi astepta litera sa si-o agate la gat, abia astepta sa se imbrace asa cum ii spusese doamna cu ´ce avea mai frumos in casa´. Stiu ca este o moda noua, ca nu ne mai plac serbarile, ca sunt comuniste, ca ne streseaza copiii, ca mai bine merg intr-un loc de joaca….nu stiu, nu sunt psiholog, nu pretind sa fiu, stiu ca Andrei cu aceste ocazii si-a mai invins din timiditate, stiu ca ieri era mandru de el si ca s-a simtit bine pe scena, stiu ca a zambit tot timpul, stiu ca si-a dorit sa vina mai multi oameni sa il vada si a invitat singur pe cativa. Nu stiu altora cum le este sau li se pare dar noua ne-a placut.

Ziua de ieri nu am voie sa o uit. Mi-a trezit atatea amintiri simple si frumoase, da oameni buni pentru mine frumoase. Pachetul de carti legat cu tricolor si diploma de premiant scrisa cu litere caligrafice de doamna invatatoare, dar mai ales coronita. Toti copiii au avut ieri coronite albe, superbe cu floarea miresei si crizanteme si ziceti ce-oti zice le statea bine. Tuturor, fara exceptie. Andrei a purtat-o inclusiv in masina pe drumul spre casa. A terminat clasa zero cu ochii mari catre invatatoare, care e calda si priceputa, care il incurajeaza si ne incurajeaza, care a stiut  sa il faca sa mearga cu drag la scoala si aici cred ca a castigat. Clasa zero o spun o data in plus, sigur din perspectiva personala, e scoala. Nu, nu e un fel de gradinita, ci mai degraba un fel de scoala. Este cu responsabilitati si sarcini, este cu asumare si reguli. Nu este joaca pe covorul imaginar din mijlocul clasei. Este despre citit si scris, nu la intensitatea unei clase intai, dar este cu stilou si creioane, este cu carti si caiete, este despre sa stim ce aveam de facut pentru maine singuri.

coronita

Clasa zero a fost pentru noi scoala si deloc gradinita. A fost greu si frumos. A fost adaptare si maturizare.  A fost cu camasa albastra si papion. A fost cu miros de coronita, mirosul acela din copilaria mea, care azi noapte tarziu m-a izbit. Si am plans pana am obosit, pentru ca da, si noi, oamenii deveniti mari plangem. Au fost 8 ani de coronite si multa munca. Au fost frumosi. Au fost alti 4 din prima facultate, 6 de medicina, alti 6 de rezidentiat, alti 1000 de invatat…Si doar mi-am promis ca lui Andrei ii va fi altfel. Si poate ca da, a venit momentul sa move on. Vedem noi unde.

Cu drag pentru azi,

Irina Costache medic pediatru

 


  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

4 Comments on "Sfarsit de clasa pregatitoare"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
Laura
Guest

O experienta emotionanta!

Ionela
Guest
Ionela

Felicitari! Asta e doar inceputul… 🙂
Superbe emotii pe care noi, ca parinti, le ducem cu noi pentru totdeauna:)

Oana
Guest
Oana
Bravo! Aproape ca si eu am plans citind! Si copilul meu a terminat clasa pregatitoare, din pacate intr-un loc de unde il vom muta, A fost si la el emotionant la festivitatea de incheiere an scolar, unde aproape am plans. Dar fara coronite si m-as fi bucurat sa fi primit, si o zic din perspectiva mea, care nu a luat nicodata locul I si nici nu am primit coronita. Dar mi-ar fi placut mult ca ei toti sa poarte. Cel mai mult m-a impresionat la festiviatate ca a inceput exact la 9 fix si ei au fost primii, fiind si… Read more »
Oana
Guest
Oana

vreau sa corectez comentariul anterior: *oriunde ai locui

wpDiscuz