Si…am fugit. Dupa Paste am aruncat bagajele in masina si am fugit. Cand toti stateau acasa cu gandul la week-endul anterior presarat fie cu oua si pasca fie cu petrecerile de 1 mai, Radu iar m-a convins sa fugim. Da, pentru ca noi cand plecam de fapt fugim. De tot si toate. Si e prima data cand fugim in 4.
Acum 9 ani am fugit in 4 imediat ce ne-am cumparat prima masina. Sau primul credit mai exact. Imi amintesc si acum senzatia pe care am trait-o cand ne-am oprit pe banda de urgenta de pe A2 ca sa pozam macii (nttzzz, sa nu faceti asa). Si cum ne vajaia aerul in urechi cand deschideam geamul pe autostrada. Deh, era doar cu trenul pan-atunci.
Acum am fugit cu al doilea credit :))la a doua masina sa vedem marea. Habar nu am de ce o iubesc atat de mult. Mult mai mult si mai intens decat muntele. Stiu ca te oboseste si te pacaleste, te seaca de energie cu soarele ei arzator, dar te incarca cu VIATA. Nicaieri nu resimt atat de mult fericirea ca atunci cand vad marea. Daca o ating ii soptesc ca si acum: “ma bucur ca suntem bine si te regasim aici la fel de rece doamna! Ma bucur ca uite am venit mai multi sa te vedem, anul asta e si Vladut pe picioarele lui si abia asteapta sa te atinga.”
Si am ajuns. Am trait intr-o sambata trei anotimpuri intr-o singura zi. M-am ars pe fata in bunul meu obicei cu toate cremele de protectie in geanta. Deh neglijenta, cum va spuneam, departe de perfectiune. A trebuit sa tac si sa-mi ascult in sfarsit gandurile pentru ca marea si vantul vorbeau mai tare decat mine. Bine si copiii….Am adunat in 24 ore de stat efectiv fragmente de lumina. Pentru ca un film de 5 minute va fi probabil posibil atunci cand ii voi insura. In mai 2007 am fugit cu treborii (se stiu ei cine…) si mi-am facut poze si am mancat si am respirat si am tipat si m-am bucurat si am facut plaja si am inchis ochii si a fost liniste si pace si bine si TIMP…In mai 2016 am fost cu ochii pe ceas, cu mancarea lui Vlad in cap, cu cautat terase child friendly, cu mancare sigura, cu avut grija sa nu cada/plece/fuga/piarda toate din aceeasi categorie.
Am stat in Constanta. Am vazut marea de la geamul camerei. A fost destul de scumpa camera asta si departe de perfectiune, dar si noi suntem niste devastatori. In plus suntem 4 asa ca oricum o dam o simpla dubla vom mai vedea probabil la pensie. Am descoperit plajele largite, incepand cu plaja Modern din Constanta si terminand aproape de hotel Victoria in Mamaia. Am mers pana la malul marii kilometri. Ca nu exista nici acum ponton pentru carucioare nu e o surpriza. Ca nici plajele nu le-au marit ai nostri deh. Nisipul fin din Mamaia a cam disparut odata cu plajele noi, pentru ca cel adus e plin cu scoici. Si atat deocamdata. Stralucea in soarele care se incapatana inca sa stea cocotat in timp ce nori amenintatori si negri se apropiau. Nu era pic de muc de tigara. Inca.
Am mancat mirosind marea. Am renuntat la felul doi, e prea complicat sa comanzi si sa astepti la infinit cu un copil mic. Ne-am intors catre asfintit tot la mare. Am luat gecile de iarna si am privind asfintitul de-acolo, de pe ponton. Am inghetat, dar am respirat. Semana cu Jonkoping in urma cu un an. Doar ca acum nu era Lacul Vattern era chiar marea mea draga. Unde uiti de griji pentru ca nu le auzi, nu-ti auzi gandurile, nu-ti auzi vorbele, nici temerile, nici necazurile pentru ca vorbeste doar ea marea.
A doua zi a plouat mocaneste in reprize. Micul dejun a fost cosy si tot restaurantul extrem de cochet. Mi-a ramas in suflet imaginea unui cuplu savurand linistit un ceai cald, tinandu-se de mana si furandu-si sarutari unul altuia….privind marea….pana am navalit noi. Si linistea s-a dus….Am fost de doua ori la delfinariu, pentru ca socoteala de pe net nu se potrivea cu programul local. Am ignorat cu gratie si atitudinea neprietenoasa a celor de acolo si conditiile care inca nu sunt cele care ar trebui (Delfinariul este in renovare/modernizare). Au fost doar doi delfini, dar copiilor le-au placut foarte tare. Si mie imi amintea putin de copilaria aceea fericita. Cata a fost ea. Imi mirosea a hotel Aurora si delfinariu in zilele ploioase. Atunci, ca si acum…a fost plin ochi. Si copii incantati.
Am plecat direct acasa dupa. A fost greu si frumos. A fost o bucata de liniste intr-un tumult de fulgere si tunete. A fost…Daca puteti sa fugiti la mare, fugiti. Daca puteti sa ajungeti la delfinariu, duceti-va. Daca puteti sa savurati putina liniste intre doi copii, duceti-va. Daca nu puteti, tot duceti-va. Acolo vorbeste doar marea. Si in jur e linsite si pace.
Leave a Reply
Be the First to Comment!