Despre tulburarile de comportament alimentar la copiii mici – cu Monica Bolocan – psiholog clinician si educational (prima parte)

Cum ne dam seama ca al nostru copil are o tulburare de comportament alimentar adevarata si nu o boala sau este, asa cum aud de multe ori si o consider o forumulare complet gresita, doar ¨rasfatat¨? Ce a transmis Monica Bolocan, psiholog clinician si educational in prezentarea acestui subiect in cadrul unei intalniri cu medicii pediatri din cadrul Retelei Private de sanatate Regina Maria:

Identificarea tulburarilor de comportament alimentar (TCA) la copiii foarte mici este extrem de dificila intrucat nu exista inca un sistem de clasificare universal acceptat. TCA sunt frecvent asociate altor tulburari (afective, de comportament, de dezvoltare, etc). Pentru a fi considerat un diagnostic de TCA, este necesara eliminarea oricarei suspiciuni de functionare somatica anormala a copilului (perturbari in integritatea morfo-functionala a aparatului digestiv si in mecanismele neurofiziologice implicate). TCA sunt heterogene si, de cele mai multe ori, intalnim un cumul de factori genetici, neurologici, biologici si psiho-sociali care le determina, fiind extrem de dificil de identificat care este cauza primara si care este secundara.

Intre comportamentul alimentar si starea afectiva a copilului exista o legatura foarte importanta. Momentul hranirii este strans legat de formarea atasamentului. Acceptarea hranei este conditionata de sentimentul de siguranta, securitate emotionala, iubire si acceptare neconditionata a copilului de catre mama. Oferirea hranei de catre mama si primirea ei de catre copil este inceputul relatiei mama-copil si constituie baza pentru formarea atasamentului, fundamentul relationarii copilului cu lumea inconjuratoare.

Ce facem cand avem un copil care nu mananca orice i-ai da si cand familia, prietenii, alte mame care au copii si cred ca le stiu pe toate se implica dand sfaturi cerute sau nu, corecte sau nu, care judeca sau nu? Psiholog Monica Bolocan ne invata:

Exista o credinta destul de raspandita ca principalul vinovat pentru comportamentul alimentar anormal al copilului este mama / persoana de ingrijire. Este bine stiut ca starea emotionala negativa a mamei influenteaza semnificativ dezvoltarea copilului, insa este absolut normal ca o mama al carei copil nu se hraneste si nu creste corespunzator sa se autoinvinovateasca si sa devina anxioasa, depresiva si inconsecventa in eforturile ei de a-si intelege si ajuta copilul, creandu-se astfel un cerc vicios. (carevasazica dragii mei nu dam cu pietre in mama care face psihoza ca al ei copil nu mananca! Nu judecam , nu o punem la colt! Pentru ca din proprie experienta va spun ca NU ESTE USOR. Pe cat de banal poate parea totul cand sugarul primeste alimentatia cu placere, pe atat de simplu se instaleaza frustrarea si de ce nu, depresia cand nu se intampla asa ceva...)

In acelasi timp, o mama care isi inhiba instictele materne supra-rationalizand relatia cu copilul (ex: isi creste copilul dupa reguli stricte si principii rigide sau “moderne” de parenting), in dezacord afectiv permanent cu copilul ei, care nu “simte” si nu anticipeaza corect nevoile fundamentale ale copilului, este cu siguranta un factor determinant clar al TCA.

copil nu mananca

Care sunt principalele tipuri de tulburari ale comportamentului alimentar ale copilului, o clasificare pe intelesul nostru al tuturor:

Tulburarea de comportament alimentar a reglarii dispozitiei:

  • Copilul are dificultati in a atinge si mentine o stare de calm in timpul hranirii (este prea adormit sau prea agitat)
  • Dificultatile de hranire apar in perioada de nou-nascut
  • Copilul nu reuseste sa ia in greutate sau slabeste

Tulburarea de comportament alimentar in legatura cu relatia parinte-copil

  • Copilul nu manifesta semnele adecvate din punct de vedere al dezvoltarii in ceea ce priveste reciprocitatea emotionala (implicarea vizuala, zambetul, ganguritul) in timpul mesei
  • Copilul are un deficit de crestere semnificativ
  • Deficitul de crestere si lipsa de relationare nu se datoreaza exclusiv unei tulburari fizice sau unei tulburari pervazive de dezvoltare

Tulburarea de comportament alimentar asociata cu o conditie medicala

  • Sugarul sau copilul initiaza mancatul, dar manifesta distress in timpul alimentarii si refuza sa continue procesul alimentarii
  • Copilul are o conditie medicala pe care clinicianul o identifica drept cauza a distresului
  • Managementul medical amelioreaza problema, dar nu o elimina
  • Copilul nu atinge greutatea necesara sau slabeste (asadar desi exista o cauza medicala tot nu creste, tot nu mananca!  si incep intrebarile, nelinsitile mamei, cautarile in online si offline, agitatia, uneori psohoza. Este momentul in care granita dintre real si virtual este extrem de usor depasita, in care in general mamele dar si tatii se indeparteaza de medic, au convingerea ca nu a administrat copilului cel mai bun remediu, cea mai buna terapie si incep sa mearga din pediatru in pediatru, din laborator in laborator, sa lege intre ele experientele altora)

Anorexia infantila

  • Copilul refuza sa manance cantitati adecvate de alimente cel putin o luna
  • Debutul refuzului mancarii apare inainte de varsta de 3 ani
  • Copilul nu spune ca ii e foame si nu prezinta interes pentru stimuli alimentari, dar este interest de explorarea sau de interactiunea cu parintele
  • Copilul are un deficit de crestere marcant
  • Refuzul mancarii nu urmeaza unui eveniment traumatic
  • Refuzul mancarii nu se datoreaza unei conditii medicale

Aversiunea senzoriala la alimente

  • Copilul refuza sa manance anumite mancaruri cu gust, miros sau textura specifica
  • Debutul refuzului apare la introducerea unui anumit tip de mancare (ex: mananca morcovi dar refuza mazare verde, bea lapte dar refuza hrana semi-solida etc)
  • Copilul mananca fara probleme atunci cand i se ofera mancarurile preferate
  • Refuzul copilului cauzeaza deficite nutritionale specifice sau intarzieri in dezvoltarea orala sau motorie

Tulburarea de comportament alimentar asociata cu afectiuni ale tractului gastro-intestinal*

  • Refuzul mancarii urmeaza unui eveniment major aversive sau unor afectiuni repetate ale faringelui sau tractului gastro-intestinal (de ex: inecare, voma, reflux, insertia unor tuburi nasogastrice sau endotraheale) care determina distress imens copilului
  • Refuzul de a manca are una din urmatoarele forme: copilul refuza sa bea din sticla dar accepta mancarea cu lingurita (sau refuza cand e treaz, dar bea din sticla cand doarme sau e somnoros) sau copilul refuza mancarea solida dar accepta sticla sau copilul refuza orice alimentatie orala

Pentru partea a doua pe care v-o promit intr-un post saptamana viitoare voi trece in revista explicatiile doamnei psiholog Monica Bolocan privind manifestarile concrete ale tulburarilor de comportament alimentar precum si factorii determinanti (poate mult mai importanti pentru noi mamele, pentru a simti si recunoaste de la primele semne greselile noastre de abordare si a le corecta inainte sa fie prea greu sau prea tarziu), iar in cea de-a treia parte cateva recomandari de interventie in a trata aceste tulburari.

 

 


  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

Be the First to Comment!

Notify of
avatar
wpDiscuz