Ce este Escherichia Coli, inamicul public numarului 1 al ultimelor luni? Este un bacil gram negativ facultativ anaerob, care se gaseste in mod normal in intestinul uman, fiind o componenta fiziologica a florei intestinale. E.coli in rolul sau de bacterie patogena (generatoare de boala) poate cauza mai multe tipuri de infectii, cele mai intalnite fiind de departe cele digestive si urinare, dar si sepsisul neonatal, meningita sau pneumoniile putand fi intalnite la toate varstele
Exista descrise 5 tipuri de E. coli incriminate in producerea diareei la sugar si copilului mic in functie de mecanismul de actiune: E.coli enteropatogen, E coli enterotoxigen, E coli enteroinvaziv, E coli enterohemoragic si E coli enteroadeziv. Dintre acestea E coli enterohemoragic serotipul O 157 este cea mai frecventa cauza a colitei hemoragice si este cel mai frecvent agent etiologic intalnit in prodroamele sindromului hemolitic uremic (asa cum am scris mai demult si aici)
E. coli enterotoxigen este agentul cauzator cel mai frecvent intalnit in cazul diareei calatorilor. Este extrem de raspandit in zone cu sanitatie precara, fiind intalnit in mod uzual contaminand mancarea si sursele de apa, de aici si infectivitatea foarte mare.
E coli enteropatogen frecvent intalnita in tarile in curs de dezvoltare afecteaza mai frecvent sugarii si copiii mici, fiind asociata in anii 60 in SUA cu epidemii de diaree in randul nou nascutilor.
E coli enterohemoragic este agentul cauzator a numeroase episoade de diaree care contribuie la adevarate epidemii. S-a demonstrat foarte clar ca E coli enterohemoragic se transmite in primul rand prin alimente, prin contaminarea acestora. Principalul rezervor al E coli enterohemoragic responsabil al diareei la om sunt bovinele, in acest fel se contamineaza fie carnea animalului care este ulterior consumata, fie sunt contaminate orice alimente care intra in contact cu solul impregnat cu dejecte ale bovinelor infestate. De-a lungul vremii au existat numeroase situatii epidemice de sindrom hemolitic uremic cauzat de E coli enterohemoragic, in istorie fiind identificate drept si focare epidemice: carnea de vita infestata, lucerna sau sucul de mere, diferse surse de apa potabila sau chiar piscinele contaminate cu fecale.
Unica masura de preventie ramane igiena riguroasa. Igiena riguroasa nu trebuie sa insemne doar spalatul corect al fructelor si legumelor, prepararea termica a carnii, masuri care apara pacientul de eventuala contaminare. Mai important ar fi responsabilizarea populatiei care trebuie sa inteleaga ca masurile de igiena sunt universale si generale si incep cu fiecare dintre noi si modul in care ne gospodarim. Dejectele umane sa fie corect eliminate, sa existe un sistem de canalizare functional si care se elimine riscul de contaminare a solului prin deversarea necontrolata a excrementelor fie ele umane sau animale.
In functie de tulpina de E. coli implicata manifestarile clinice sunt diferite. In cazul infectarii cu E. coli enterohemoragic simptomele pot fi extrem de heterogene, de la scaune apoase, putine ca si numar, pana la colita hemoragica severa insotita adesea de crampe abdominale si varsaturi. Scaunele pot prezenta sange in 2-3 zile de la debutul lor, uneori exista febra, alterori nu, frecvent insa coprocitograma nu arata leucocite, ca intr-o infectie tipica bacteriana.
Cum tratam o infectie bacteriana digestiva cu E . coli? Iata cateva dintre ideile mentionate in ghidurile practice:
- tratamentul este in primul rand SUPORTIV si vizeaza reechilibrarea hidro-electrolitica, in diareea usoara spre medie se prefera rehidratarea cu saruri pe cale orala, calea intravenoasa fiind abordabila in diareile severe insotite de varsaturi si imposibilitatea aportului oral
- este interzisa folosirea agentilor care sa inhibe motilitatea intestinala, pentru ca se prelungeste in acest fel evolutia bolii
- tratamentul cu antibiotice este controversat in infectia cu E coli O 157. Exista numeroase studii care demonstreaza clar ca introducerea antibioterapiei precipita sindromul hemolitic uremic, precum si studii care spun ca nu exista nici o legatura. Cata vreme in vitro s-a demonstrat ca antibioterapia faciliteaza productia de toxina ESTE DE EVITAT administrarea empirica a antibioticelor in infectia digestiva cu E. coli
- septicemia cu E. coli se trateaza cu antibiotice cu spectru larg timp indelungat (10-14 zile)
- indicatii ferme de terapie antibiotica le are doar infectia cu E. coli enterotoxigen
In speranta ca vom intelege cat mai multi dintre noi (medici si pacienti) ca NUMAI anumite situatii trebuie tratate cu antibiotic, ca o diaree tratata cu antidiareice care inhiba motilitatea creste stagnarea bacteriilor in tractul digestiv, ca diareea ca atare, asa cum spunea unul din mentorii mei dragi, “domnul doctor”…este “leac de curatare”, va astept oricand intrebarile sa incercam sa le lamurim impreuna.
Leave a Reply
5 Comments on "Infectiile digestive cu E. coli"
Buna ziua, Mi se par foarte interesante informațiile pe care le furnizați pe blog.Ce ne puteți spune despre infecțiile cu e- coli si stafilococul aureus in cazul nou născutului? Poate fi ” incriminata” mama ca fiind transmițător in cazul nașterii pe cale naturala, sau vorbim despre infecții intra spitalicești? Mulțumesc,
Poate fi vorba si de o transmitere materno-fetala, este descrisa in literatura ca fiind cea mai frecventa cauza. Asta nu inseamna ca infectiile intraspitalicesti nu exista:)
Buna ziua,
Baiatul meu, 1 an si 9 luni avea scaune cu mucositati. I-am recoltat coprocultura si i-a rezultat EPEC. Pana la eliberarea rezultatului scaunele s-au normalizat. Mentionez ca i-am dat probiotic.
Laboratorul a lucrat si antibiograma. E cazul sa faca vreun tratament? sau doar ii repetat coprocultura?
Multumesc
In general daca boala s-a autolimitat NU mai tratam