Trupa fara nume

Post nemedical. Vreti sa fugiti toti? Cum, nu e despre muci, tuse, diarei? Nu, e despre momentul acela in care fugim de acasa noi parintii, cand reusim sa avem unii norocul sa putem sa ne tinem de mana fara sa fim impinsi, trasi de par, intrebati ceva, trasi de tricou….

E despre o seara doar a noastra. In vremea liceului sau primii ani de facultate nu am ratat nici un spectacol de prin Bucuresti. Ne bateam miercurea sa prindem cu 10 zile inainte biletele reduse pentru studenti de la National sau de la Opera. Apoi au aparut copiii, rand pe rand si noi…am luat o pauza. Nici nu am realizat cat de lunga a fost. In noiembrie am primit o invitatie. Astazi am onorat-o pe a doua. Ce este sigur dupa aceasta a doua este ca NICIODATA, dar NICIODATA nu voi mai accepta o invitatie. Nu, pentru ca voi PLATI biletul.

Nu am simtit atata patima nici macar atunci cand am vazut spectacole titrate de pe Scena Mare sau cand ne-am grabit, acum 10 ani cred sa-l vedem pe marele Radu Beligan in Egoistul. Mereu m-au fascinat scenele mici, cele cu publicul la baza lor, prezent, respirand acelasi aer. Un loc m-a angoasat mereu, poate prin dramele vazute acolo, Bulandra sala de langa Parcul Icoanei.

Cu ocaziei invitatiilor am cunoscut “o trupa”. Trupa nu are un nume explicit sau eu nu am gasit unul, are insa un nucleu, o energie si o stare de bine care m-au cucerit. Oamenii acestia normali, cu copii, soti/sotii acasa joaca fie la Teatrul Metropolis fie la Centrul Cultural European pentru Unesco (gasiti repede unde e, nu va cramponati de un detaliu). Am cautat cu frenezie si am inteles ca nucleul de tineri actori s-a format din afara Bucurestiului, in jurul a doi oameni Victor Ioan Frunza si sotia sa, Adriana Grand. Victor Ioan Frunza este director de scena, profesor, director in trecut al Teatrului din Cluj, iar sotia sa scenografa. (deschideti linkurile si cititi despre, merita). Echipa din jurul dumnealor este asa cum spunea actrita Nicoleta Hancu in acest interviu “trupa fara nume”. O trupa libera care a invatat sa performeze dupa ce a inteles cam cat de greu razbati dupa facultate ca actor in Romania.

Cumva fara sa citesc inainte am simtit asta. Am simtit din cum transmit, din patima si patosul de acolo. Am simtit din cum am uitat de telefon, casa sau copii. M-am identificat cu ei si interviul Nicoletei Hancu mi-a confirmat. Si ei ca si mine stiu ca pot mai mult si nu sunt valorati. Si ei ca si noi se angajeaza in teatrele de stat pe criterii subiective. Si ei ca si noi ajung apoi sa creda ca totusi libertatea FACE toti banii. Ca aici, in teatrul acela mai mic, TU esti actorul principal, tu pui parafa la cabinetul tau, nu ceri voie si nici nu astepti sa ti se permita. Si asa evoluezi.

Mergeti sa-i vedeti. Sorin Miron, Nicoleta Hancu, Adrian Nicolae, George Costin sunt o parte dintre ei. Mergeti sa-i vedeti in februarie, aveti de unde alege. Bilete gasiti si online pe www.iabilet.ro si in toate retelele fizice iabilet. Nu veti regreta. Deloc. Si veti vrea sa mai platiti inca un bilet. Pe cuvant.

Toate articolele din acest blog sunt scrise de Irina Costache, medic pediatru.