Streptococul beta hemolitic de grup A – esecul tratamentului

A fost o adevarata “epidemie” de infectii faringiene cu streptococ beta hemolitic de grup A in ultimele saptamani si am incercat si eu aici sa scriu putin despre ce inseamna infectia cu acest germene, dar in practica ne-am lovit si eu si parintii de diverse situatii incalcite cu infectii si reinfectii, antibiotice primite 7 zile sau 10 zile, copii fara simptomatologie cu streptococ in exudate etc

Voi incerca sa punctez cateva dintre cauzele care duc la esecul tratamentului antibiotic in infectia cu streptococ beta hemolitic de grup A la copii, Se stie ca boala acuta poate fi AUTOLIMITANTA in cateva zile (2-5 zile), iar scopul terapiei cu antibiotic este nu doar reducerea simptomatologiei (ca si durata sau severitate), mai importanta fiind prevenirea complicatiilor infectioase imediate (sinuzite, otite), dar mai ales la distanta (reumatismul articular acut si posibila glomerulonefrita asociata).

Se stie ca din fericire SBHGA este sensibil la penicilina si cefalosporine. Exista rezistenta dovedita la macrolide, care documentata poate atinge chiar 25% din situatii: macrolidele  sunt de exemplu Claritromicina- Klacid, Klabax, Eritromicina, Azitromicina-Azitrox, Sumamed. Si atunci cum dupa tratament nu toate exudatele sunt sterile? Cum de apar reinfectii? Iata cateva motive, pornind de la afirmatia mereu valabila ca nu exista nici un antibiotic cunoscut care sa elimine streptococul beta hemolitic de grup A-SBHGA din faringe in 100% din situatii:

1. varsta pacientului: numeroase studii arata ca raspunsul terapeutic aproape de 100% se atinge la varsta adolescentei, in timp ce la varsta prescolara 2-5 ani poate exista raspuns pozitiv la antibiotic numai in 59% din cazuri.

2. durata bolii anterior tratamentului: s-a demonstrat faptul ca daca antibioterapia se incepe la mai mult de 2 zile de la debutul bolii rezultatele sunt mult mai bune decat atunci cand de la primele simptome se incepe si medicatia. Acest lucru insa nu este de dorit si nici de aplicat, mai ales in cazul copiilor, simptomatologia fiind foarte zgomotoasa si starea generala a micilor pacienti de obicei foarte modificata.

3. folosirea benzatin penicilinei G (Moldamin) de prima intentie in tratamentul infectiei cu SBHA, cazuta in derizoriu in SUA, dar inca folosita in unele tari din Europa ar contribui negativ la rezistenta la antibiotice a streptococului, data fiind farmacocinetica medicamentului (durata concentratiei antibioticului in sange este mai mica, dar mai ales variabila- medicamentul este considerat retard, se administreaza o data la 7 zile).

4. durata tratamentului: s-a demonstrat ca durata optima este de 10 zile, si nu 7 sau mai putine, o durata mai scurta fiind asociata cu reinfectia cu SBHA, din fericire nu si cu dezvoltarea complicatiilor la distanta (reumatism articular acut sau glomerulonefrita).

5. alegerea antibioticului: penicilina V orala (Ospen in Romania) este considerata a avea un gust mai neplacut si in consecinta o aderenta mai proasta la trstament, cefalosporinele sau amoxicilina si derivatele ei fiind mult mai bine tolerate. Eritromicina produce mai frecvent reactii adverse digestive si de asemenea este asociata cu o aderenta mai proasta la tratament (in prezenta reactiilor adverse parintii frecvent renunta la a administra un medicament).

bacterie

6. prezenta co-patogenilor: in sfera orofaringiana mai exista si alti germeni care doar colonizeaza (sunt acolo fara a fi patogeni, generatori de boala), cum ar fi: Staphylococcus aureus, Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis. Acestia produc niste enzime numite beta lactamaze. Penicilina, antibioticul de alegere in tratamentul infectiei cu streptococ beta hemolitic de grup A-SBHA face parte din clasa beta-lactaminelor si este inhibata, adica nu isi mai face efectul,  atunci cand apar enzimele beta lactamaze in jur. De aceea au fost “inventate” medicamentele in combinatie de peniciline (beta-lactamine) cu inhibitori de beta-lactamaze, un exemplu tipic fiind combinatia de amoxicilina cu acid clavulanic (Augmentin) sau medicamente stabile la actiunea beta-lactamazelor: cefalosporinele. Asadar alegerea unei combinatii sau a cefalosporinelor pentru tratamentul de prima intentie a infectiei cu SBHGA pare o alegere mult mai sigura, asociata cu o rata a reinfectiei mult mai mica.

Despre ce inseamna purtator sanatos de streptococ beta hemolitic de grup A promit sa scriu… maine! 

Leave a Reply

2 Comments on "Streptococul beta hemolitic de grup A – esecul tratamentului"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
Spock
Guest

Din acest articol, parintele fara pregatire medicala va intelege ca amoxicilina cu acid clavulanic este medicatia de electie in tratamentul acestei infectii. Indraznesc sa va contrazic, penicilina este conform OMS, CDC ( US) si probabil si conform altor organizatii medicatia de electie. In caz de alergie, se face o antibiograma si se da cel mai frecvent un macrolid. Cat despre manifestarile digestive, nu cred ca un antibiotic cu spectru mai larg cum este Augmentin-ul este "mai bland" pe flora intestinala ca penicilina. Am consultat microbiologi clinici pentru ca m-am lovit de aveasta patologie si au spus acelasi lucru.

Irina Costache
Guest

Afirmatiile mele au la baza ultimul review cu titlul "antibiotic failure in the tratment of streptococcal tonsillopharyngitis", publicat in baza medicala uptodate.com, last update 02.aprilie.2015. Daca nu ar fi fost surprinzator nu l-as fi adus in atentie, asa cum spuneam in articolul precedent stim cu totii de Ospen ca medicament de electie. In practica medicala este insa o realitate faptul ca dupa tratament nu se sterilizeaza exudatele si atunci am cautat cauze. Nu e nimic ilogic si nici nedemonstrat (va pot pune la dispoziție linkuri ale studiilor).

wpDiscuz