Am ajuns si in ultima zi a anului…incercand sa scriu despre streptococ, asa cum promisesem. Dar cum crocobaurii ultimelor zile atat de calduroase au navalit si peste copiii din dotare, cu iertare va rog sa amanam discutiile medicale pentru…la anul.
A fost un an complicat. S-a dus e clar, si bine ca s-a dus. Am iesit cu totii mai puternici din anul care a trecut, mai uniti si mai increzatori. Vladut este omuletul lui 2015, cel care a reinvatat sa-si foloseasca manuta dreapta dupa ce in prima zi a anului vedeam cu totii cat de beteaga este pe langa cealalata. Am trecut prin nopti lungi de plans si nelinisti, prin RMN si cred ca sute de zile de kinetoterapie. Am intalnit oameni frumosi si oameni extrem de urati. Am intalnit oameni empatici si oameni antipatici. Am pierdut? Ooohhh da. Simt ca cineva mi-a furat undeva candva bucatica aceea a lui de viata intre 2 luni jumate’ si vreo 6, pana cand am fost si eu (ceilalti mai demult) sigura ca el va fi bine. Am invatat cuvinte noi, tehnici noi, de la Vojta la Bobath. Niciodata nu am fost mai atenta la achizitiile motorii ale unui copil, asa cum l-am urmarit pe Vladut.
Si el a devenit, cu fiecare zi ce trecea, un invingator. A suportat sute de treziri din somn, a mers zilnic cu masina kilometri intregi in spatele meu. Nu pot uita zilele lungi din ianuarie si februarie cand erau minus 27 grade pe bord si noi doi iar porneam la drum. Imi amintesc imaginea lui in mica oglinda pe care o fixasem de tetiera ca sa prind o alta imagine in oglinda centrala….pentru ca el dormea incotosmanit tot drumul si nu ii auzeam nici respiratia. Am fost in toate aceste luni o simpla mama. Am inteles cu propriile mele sinapse cam cata durere aduna mama unui copil imperfect. Cam cat slalom trebuie sa faci printre cuvintele cunoscutilor si necunoscutilor care isi dau cu pararea.
A fost un an al oamenilor. Am invatat din meschinarie si rautate, din razbunari ieftine, infantile, fara substanta in fapt. E simplu de folosit un discurs argumentativ, din idee in idee, care pare logic si firesc, pictat cu rautate si ura, atata vreme cat de fapt de unde se pleaca e o mare falsitate, o mare eroare. Sau o mare minciuna. Se numeste in fapt paranoia. Si paranoia se ignora. Am pierdut oameni, la propriu…. Am pierdut oameni la figurat. De fapt si astia se ignora.
Ce am castigat? Doi copii sanatosi, pe voi, va stiti care, cei care ati pus umarul langa mine zi de zi. Care ati venit cu o vorba buna. Care parea ca nu conteaza, dar a contat. Ok nu doar a contat, a facut diferenta! A fost un an in care am simtit muuulta, enorma apreciere si va multumesc. Am cunoscut in ultimele 2-3 saptamani, dar nu numai, cred toate firmele de curierat din Bucuresti care orbecaie pana ne nimeresc adresa. Au nimerit si unii pacienti, se stiu ei. Bine ei au nimerit si la maternitate :). Am avut parte de cea mai grozava surpriza de ziua mea cand un grup de mame m-au “rapit” si m-au scos in oras “ca fetele” (nu radeti, stiti cum e dupa ce nasti? cam uiti cum e cu “lumea”).
Am avut parte de pacienti grozavi, prieteni vechi care au revenit cu al doilea sau al treilea lor copil la cabinet. Am avut parte in 3 luni de program plin (not so funny that zau asa:D), am cunoscut oameni noi si simpatici. Si voua va multumesc. Articolele mele au fost o mare parte preluate de cei de la Hotnews, unele de Protv mai departe. (multumesc R. F. pentru incredere, pentru sansa). M-am simtit complesita si iar va multumesc! Multumesc I.S. pentru ca m-ai luat de mana si nu-mi dai drumul. Multumesc si tie doamna draga, te stii tu, careia i-am deschis usa intr-un moment …pfuuu…si care mi-a rearatat calea. Calea mea de aici, chiar de sub textul asta…..
Si as putea scrie pana maine sau pana…la anul. Era sa-l uit, nu? Radu multumesc inca o data, de 19 ani incoace. You rock! De la noapte…numaram in continuare. Anul 20 impreuna incepe. La multi ani oameni dragi!
Toate articolele din acest blog sunt scrise de Irina Costache, medic pediatru.
Leave a Reply
7 Comments on "Anul oamenilor"
Multumesc pentru cuvintele frumoase! Multumesc mult 🙂 La multi ani!
A mai trecut un an… Să va amintiți cu plăcere de împliniri, cu melancolie de toate clipele frumoase şi cu încredere pentru tot ce nu ați reuşit… încă! Fiți mândră că ați rămas acelaşi suflet bun.
Sa va dea Dumnezeu sanatate multa in noul an si multa putere sa treceti peste tot,de asemenea copiilor si a intregii familii!
Multumesc mult! La multi ani!
Un an minunat cu multă sănătate, împliniri și realizări. La mulți ani!!
Multumesc. La multi ani si dumneavoastra!
A inceput greu, dar se termina frumos! Trec ele toate 🙂 Are mama o vorba, sa nu ne dea Dumezeu cate putem duce.
Acum, la inceput de an, iti doresc sa cunosti oameni si zile cel putin la fel de minunate ca anul trecut. Provocarile vor veni si ele, stim amadoua, dar cu ganduri bune, implicare si incredere, se vor rezolva si ele 😉