Mergem impreuna…mai departe (P)

…s-a asternut tacerea si aici si in sufletele noastre. Cu totii am pierdut sau am cunoscut pe cineva care a pierdut pe cineva sau tremuram cu sufleul langa altcineva care lupta. Ce s-a intamplat a fost o nenorocire. Ce a urmat este o consecinta a ceea ce dorim cu totii sa se intample. S-a scris mult pe tema, e multa patima si furie si nu va trece curand. Rezolvari imediate nu vor fi, din pacate, iar ranile din suflete se vor cicatriza greu spre niciodata. Nu sunt in masura sa adaug sau sa sterg ceva din ce s-a spus, dar intr-un context intens, plin de oportunism, intoxicatii media si speculatii in folos personal a unei situatii tragice, cred ca tot ce ne-a ramas este sa ne iubim copiii, familia, sa ne uitam in jur, sa incercam sa ne facem toti bine treaba, atat cat putem si cum putem, FARA SA FACEM RAU. Pentru ca este atat de usor sa faci rau si apoi sa-ti scoti pieptul la inaintare cinic. Fie ca esti patron, primar, angajator, angajat, mama, tata.