Poate pentru ca miroase a iarna din ce in ce mai intens in jurul nostru si am scos gecile din dulap m-am hotarat sa aduc iz de vara in suflete si in amintiri…
Nu mi-am propus sa iubesc Grecia. Am vazut-o prima data acum 10 ani, dupa nunta si mi-a ramas in suflet ca o fericire de luna de miere. Miros de cald adevarat si lipsa de griji. Dimineti cu rasarit de soare si nici un val. Fructe cu gust irepetabil. Iubire de adolescenti dusa dupa aproape 9 ani in saptamana de miere. Autentica. Bucuria de a descoperi locuri noi, oameni noi, obiceiuri noi. Atunci am fugit din mica statiune plina de romani in Thessaloniki. Am fugit ca doi liceeni in papuci sa prindem trenul din gara mica. Semana in mintea mea cu prima noastra “aterizare” parasutata in gara din Costinesti, atunci demult, in primul an de facultate. A fost misto. Timpul s-a oprit atunci in loc si a sapat amintirea.
Acum 4 ani am regasit Grecia mai frumoasa si mai pitoreasca. Avea sa vrea sa ne inrudim. Pentru prima data o descopeream din casa de pe malul marii a mamei lui Nikos autentica. Grecia lor, cu plaje cat vezi cu ochii, cu nisip fin si pauzele de pranz. Cu mancare buna buna. Cu rosii de gradina si branza feta, cu ulei de masline la sticle neimbuteliate. Cu miros de miel din cuptorul din curte. Cu gradina plina de flori. Cu paturi inalte si gresie pe jos. Cu marmura in toata casa si vorbe cantate melodic. Am fost la terasele lor de pe malul marii, am mancat in varful muntelui Olimp, am savurat marea de la inaltime si ne-am regasit intr-o vara de neuitat.
Am cununat apoi pe prietenul meu grec in Romania si aveam sa redescopar grecii la petreceri. Religiosi, linistiti, domoli ziua si innebuniti de fericire noaptea. Dansand sirtaki pana la epuizare si aruncand farfurii la sfarsitul nuntii. Inghetati de frigul Bucovinei, pesemne neadaptati, veniti de sub soarele lor arzator. Nu vi s-a parut niciodata ca in Grecia soarele e mai viu? Ca lumineaza mai abitir si mai patrunzator? Ca nu ai cum sa fii trist in Grecia?
Ultima data mi s-a facut dor de Grecia in Bulgaria….In iulie cand ploua cu galeata si ma saturasem de all inclusivul bulgaresc, care are mulllte aspecte pozitive, dar te soarbe de energie prin rutina lui de fiecare an. In plina criza am sunat la un numar recomandat si am vorbit cu alt Nikos. Intr-o engleza fabuloasa nu mi-a cerut avans prin moneygram, ci se astepta sa pot plati in drahme in august. Am cautat apoi acasa amandoi cu asiduitate alta cazare, dar Nikos ne-a ramas in suflet.
Am ajuns in ciuda tuturor cu amandoi baietii dupa 12 ore (stiu, e mult) sa descoperim si noi in sfarsit insula de smarald. Si am mancat cea mai buna miere de pini ever si am serbat primul deceniu de la prima luna de miere. Si daca acum inchid ochii si tot vad cu mintea imaginea aceea idilica de dupa o noapte la taverna…cu mesele albastre pe malul marii si miros de somn. Si soarele care arde, arde de foarte de jos, de foarte devreme. Si simt si acum amintirea gustului prajiturii cu nuci si inghetata din Panagia, satucul de deasupra statiunii. Si fericirea lui Andrei in apa deloc adanca si surpriza anului acesta, cu valuri multe. Si fericirea noastra ca ne-am intors acolo de unde am plecat.
Am savurat Egeea din toate partile. Am vazut rasarit si apus in mare, am dat tarcoale si rotocoale celor aproape 100 km ai insulei. Am vazut plaje spectaculoase si relief atat de diferit est-vest, nord-sud. Si mi-am dat seama ca oamenii astia nu au cum sa fie nefericiti. E plin de maslini si leandrii peste tot, e soare si pace cat cuprinde. E mai complicat cu sugar in carucior, dar acum, in frigul unui mijloc de octombrie, amintirea tine de cald. Si ziua de maine va deveni poimaine o amintire frumoasa, cu prieteni si miros de bebelus.
Si cand e trist si se apropie noiembrie omul asta care se incapataneaza de 19 ani sa stea langa mine imi spune iar si iar ca sa nu uit: “important e sa cream amintiri”. Frumoase as adauga eu. Mi-e dor de Grecia acum. Si promit sa o mai gust o data. Ca sa imi mai doresc inca o data. Si altadata.
Toate articolele din acest blog sunt scrise de Irina Costache, medic pediatru.
Leave a Reply
2 Comments on "Sa cream amintiri: Grecia (episodul I)"
Buna ziua, si noi tot in luna de miere am vizitat grecia mai exact zakinthos, o insulita plina de tineret numai baruri si hoteluri, pensiuni, cand am intrat in statiune ne-am zis ce e cu paraseala asra casele abandonate am crezut ca ne-am luat teapa, dar dupa ce ne-am cazat ne-am schimbat parerea, mancare buna, conditii asemenea, ne-am simtit minunat in cele 7zile,nu cred ca mai avem ocazia prea curand, au trecut 5ani de atunci, am ramas cu o amintire placuta speram cu drag sa mai ajungem.
Si noi speram sa ajungem in Zakynthos, suntem un pic in urma valului de romani:)