la moshi…

….m-am maritat acum aproape un deceniu cu un barbat minunat. In ciuda tuturor! (am deseori senzatia asta)….Un om vertical si onest, onest pana in varful unghiilor, cu un simt al dreptatii structurat pe o scala a valorilor interioara asa cum nu exista. Sau nu cunosc eu sa existe la altcineva…

….la noi in hard diskul cu poze exista mai multe foldere…mai vechi decat mi-as fi dorit, numite ” la moshi”. Cele mai noi…nu exista. Viata ne-a mancat timpul si poate empatia pe alocuri, iar corporatia ne-a distrus inside atat de tare incat de multe ori dorim mai degraba singuratatea din momentele libere. O fi o scuza? O fi. Traim alte vremuri, alte timpuri, mult mai multa munca in ritm alert.

…acum 10-15 ani si viata noastra era mai pitoreasca. Grijile mai infantile, bucuriile mai mari si mai simple. Simtul dreptatii tot acolo, lipseau insa tactul si experienta. Iarna, frig fiind,nu aveam unde merge. Nu exista mall, nu exista decat o cofetarie ici colo sau cate o pizzerie scumpa a naibii. Nu existau nici bani, caci eram studentii aia bucuresteni care aveau bani cam de abonamentul la metrou si cate un teatru/opera sau film. Iarna era al naibii de greu de gasit un loc cald , cu gogosi sau chiar putina ciorbita. Si atunci…mergeam la moshi. La moshi Radu primea mereu  portia mai grozava si ne amuzam teribil pe tema asta. Moshul intreba mereu “nepoate ceasul asta merge oare?” si mermelea frenetic cine stie ce mecanism chinezesc cu butonase minuscule. Sau cate un calculatoras de buzunar : “nepoate ia zi, o fi bun?” Ne uitam interesati, pentru ca erau vremuri complicate, in care sa cumperi un bax de coli pentru cursuri sau un calculator pentru seminarii consumau peste 50% din venit. Va dati seama ca in anii 2000 un top de hartie de imprimanta costa tot cam 10 roni de azi, vechiul o suta de mii?

…bunica era “mamaie”. Mamaie gatea bine si cicalea la fel de bine. Nu era ea foarte de acord mai cu nimic. Cu niciuna dintre iubitele nepotilor, oricare ar fi fost ele. Era destul de pretentioasa, nu eram destul de bune. Dar ne astepta cu gogosi. Si ne lasa sa ne uitam la desene animate. Mai stie cineva desenele cu Louie? Si gatea grozav. Am mai zis? Probabil cele mai grozave sarmale din lume. Si de Paste avea cozonac, oua si flori pe masa. Si mereu ordine. Si mileuri. Si mere. Mereu avea mere. Si poze cu nepotii….

…restul e istorie, trista. Pentru mine asa va ramane ” la moshi” … Mosul azi a luat-o la el. Pesemne ii era dor sa fie putin cicalit. Ramas bun mamaie….

pizap.com14388152894001


  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

2 Comments on "la moshi…"

avatar
  Subscribe  
newest oldest most voted
Notify of
Oana
Guest
Oana

E trist si greu in astfel de momente! Te gandesti la trecerea ireversibila a timpului… multe ganduri bune tuturor!