Copiii danseaza

Despre ianuarie anul acesta as prefera sa uit ca a existat vreodata. Si nu pentru ca au fost minus o mie de grade Celsius si ma plictiseam in casa asa cum imi imaginasem naiva:), ci dimpotriva:  zi de zi, 4 saptamani, cu exceptia week-endurilor, fie inghet, fie nu, fie vant, fie nu, fie ceata sau nu, mergeam cu masina juma’ de Bucuresti, cu puiul mic ghemuit in scoica, sa reparam manuta dreapta. Ba chiar a fost inregistrat nu stiu ce record de absenta a soarelui pe cer….in suflete cine ni-l contabilizeaza?

In 2009  ianuarie 16 a nins. Pentru ca atunci s-a nascut Andrei. Este una dintre cele 2 zile pe care nu le voi uita din ianuarie 2015. A doua este ziua in care prietenii, muuuult mai multi decat credeam, l-au sarbatorit pe Vlad. 31 ianuarie 2015 a venit la capatul unei luni de cosmar, plina de lacrimi si incertitudini. A culminat cu 10 zile de febra ale lui Andrei, tratate in final intravenos pana in vinerea dinaintea botezului. A fost atat de ” darnic” incat joi s-a imbolnavit si Vlad….imaginea de vineri seara vorbeste de la sine.

Dar Vladut este minunea cu zambetul pe buze. Am adunat zambetul lui din ingrijorerea mea si am mers mai departe. Am cunoscut maini si suflete daruite si le-am impartit mai departe prietenilor nostri.

Si nu am uitat nici o secunda despre ce e vorba. Despre iubire, despre cum un copil iti schimba reperele pentru totdeauna, despre lupta de zi cu zi cu tot Universul pentru ca ei/el sa fie bine. Poza cu fratii nu este despre iubirea dintre ei, nici despre salopeta verde primita in dar cu drag, nici despre cat de frig era in ianuarie afara si cata lumina inauntru. Este in ochii mei doar despre cum se misca mana dreapta.

Pe Kristina o gasiti aici, ea ne-a ajutat cu cele mai frumoase si delicate accesorii pentru ca Vlad sa fie sarbatorit la prima lui petrecere. Am cunoscut-o virtual si am rezonat, a fost serioasa si promta, iar reusitele fara cusur.

Am adunat la petrecerea lui Vladut oamenii care contau, care simteau si care si-au dorit. Cei care pana in ultimul por al sufletului cred ca viata este daruita cu momente frumoase si doar de acolo ne adunam seva pentru mai departe. Care au simtit si au incurajat, care au zambit si s-au bucurat langa noi, care au sustinut si au imbratisat, care au pus in sufletele noastre zdrentuite atunci o floare, un ajutor, un cercel, o poza, care s-au implicat sa daruiasca iubire! Si carora le multumesc!  Oooo si…DA…”Copiii danseaza inainte sa afle ca exista muzica pe lumea asta” si…continua sa o faca pentru ca noi parintii le cantam cu sufletul si inima in fiecare clipa a existentei lor.