Si totusi nu-mi gasesc cuvintele…pesemne pentru ca sunt anacrona intr-o vreme in care peste tot vad aspecte negative, parinti nemultumiti…
Copilul meu cel MARE termina gradinita. Si nu orice gradinita! Nu, gradinita LUI. Gradinita lui Andrei este una de cartier, undeva dosita printre blocurile comuniste, o gradinita (ne)particulara pentru ca asa a fost sa fie. O gradinita cu minusuri si plusuri, fara camere de luat vederi, cu un meniu care incearca, incearca, fiind inca departe de a reusi de a fi perfect, cu un numar prea mare de copii pe numarul de grupuri sanitare, cu un numar prea mic de ingrijitoare pe numarul de copii…DAR cu OAMENI!
Andrei are de 2 ani 2 educatoare. Andrei merge de 3 ani la gradinita. Eu nu am uitat nici o secunda cam in ce stadiu de dezvoltare a pasit la gradinita Andrei. Cam cat de dependent era de orice ajutor, de la a merge la baie si pana la a tine lingura. Sau creionul. Cam cum al meu copil timid, timid, foarte…timid mima la prima serbare ca spune cuvintele, ca silabiseste un cantecel.
Astazi se pregateste pentru rolul de print. Teoretic trebuia si trebuie sa repetam acasa cele 2 poezii stufoase, hmmm, cred ca vreo 25 de versuri fiecare. Andrei insa le stie, le stie din clasa. Asa s-a inceput in grupa iepurasilor. Cu o serbare in cor, in care toata lumea a spus acelasi lucru, unii mai tare altii mai incet. Cu prima excursie in curtea gradinitei. La festivalul fructelor si legumelor, sau ” pestivalul” cum ii spunea Andrei. Imi amintesc si acum privirea speriata, in alerta vesnica a educatoarei la iesirea aceea din curtea gradinitei. Ii numara continuu, ii tinea strans adunati unii langa altii, 20-24 copii. Ea si o ingrijitoare. In acel an nu au mers in excursie la circ, dar cu cativa parinti au mers la fabrica de ciocolata.
Imi amintesc excursia de la salina. Cum aduna fiecare banut de la copiii singuri, cum nota orice leu cheltuit, cum ii indruma sa nu-si doreasca toate kitsch-urile, cum s-a zbatut sa se uneasca cu cealalta grupa pentru a economisi 1-2 roni la biletul de grup …imi amintesc si acum: “sunt parinti care abia isi achita norma de hrana si au facut imprumut sa plateasca excursia aceasta “
Copiii o adora si pe ea si pe cealalta educatoare, mai tanara, cea care s-a alaturat grupei dupa primul an…doamna cealalta are ceva din Alba ca Zapada. Sau asa spune Andrei 🙂 E tenace si ambitioasa, dimineata e muzica pentru copii in clasa lor, iar cand e dupa-amiaza rareori ii gasesti jucandu-se pentru ca doamna cea tanara le da activitati. E blanda si ferma. E calma si calda. E un pic “formata, creeata” pe alocuri si de cealalta doamna. Sunt o echipa, se completeaza, una a stiut sa invete pe ceilalti, sa doneze din experienta, sa creeze, cealalta sa aplice, sa asculte, sa se sustina.
Ce au reusist? Au reusit enorm! Au creeat un grup, au format o echipa, au crescut si la propriu si la figurat acesti copii, au metoda, au pus caramida peste caramida, notiunile nu au fost disparate, au cladit, au construit. Andrei stie cam 80% din tot ce stie de la GRADINITA. Avantajul gradinitei de stat: miscari putine, copiii nu se tot muta, nemultumitii se cern repede. Avantajul acestei gradinite de stat: DOAMNELE!
De ce am scris? Pentru ca da, merita. Merita mult mai mult/multe decat atat. Pentru ca am inca 20 de parinti care simt la fel. Pentru ca Andrei aseara a intrebat : ” si dupa serbare? Ce urmeaza???….” si apoi a plans in hohote. MULTUMIM doamnelor!
Leave a Reply
2 Comments on "Doamna educatoare"
ce frumos!!!!!!!!!!!sustin tot ce ai spus, frumos spus….
L-am vazut si pe Stef!!!!!!!!!!ce mici erau…….
Si eu ii multumesc d-nei Angela!
toate cele bune, cu drag
Iti citesc blogul pt prima data. Ce frumos scrii! Ce inima mare! Cata sensibilitate! Ma bucur cate-am cunoscut!