Suedia in 4(partea a doua) - Mamica Pediatru

Probabil ca Suedia este Germania nordului. Doar ca mai frig. Daca pe weather dot com scrie ca sunt 10 grade pregate-te sa iti iei si manusi si fular, pentru ca sigur simti mult mai frig. Daca astepti de ceva ani ca pe un banc trist “autostrada suspendata” o vei intalni cu siguranta in Stockholm. Ce mi-a ramas in minte din drumul spre Jönköping: un zgomot de fond tipic al rotilor masinilor suedeze care au un fel de “cuie” pentru aderenta, blocurile de sticla de la periferia capitalei, nu mai inalte de 3 nivele si perfect incadrate in peisaj unde sunt corporatistii locali si Karolinska University Hospital exact asa ca in wikipedia. Apoi orasul de destinatie. Un vis. Drumul se termina onduland lacul Vättern, care daca inchizi ochii si ii redeschizi albastri asa cum ii are prietenul nostru grec iti amintesc putin de marea infinit de bleu din Platamonas. Dar daca scoti si nasul din masina te lovesti de Suedia in toata puterea cuvantului.

Aerul respirat seamana cu cel de la 2000 de metri din Bucegi, tare, aspru, te ustura. Peste tot in jur brazi, padure, distante mari, garduri mici, de forma aproape. Casutele sunt fara termopane, neincalzite excesiv, cu perdelute chic la ferestre si mai ales cu veioze.

Nimeni nu trage obloane, draperii sau perdele. Este aproape imposibil sa nu vezi in camera vecinului. Bunul lor simt cred ii face sa nu se uite. Sau mai exact sa nu le pese. Suedezii zambesc la fel de frumos cum bate vantul pe strazile lor. Sunt simpatici si reci. Sunt mai capitalisti decat noi in sentimente, dar mai socialisti si nationalisti in tot ceea ce fac. Sentimentul general este ca pot produce orice: de la masini la ciocolata sau bere. Berea nu se vinde la liber decat cu un grad mic de alcoolizare, maxim 3,5%, apoi statul controleaza cat si cum bei. Vin nu am vazut, sampanie nici atat.

Strazile asfaltate impecabil, nu claxoneaza nimeni, trafic linistit, cateva semafoare ratacite, in rest numai “rondeluri” cum povestea GPS-ul in suedeza. Centrul vechi seamana cu ce gasesti in pozele cu old town din Bucuresti, pentru ca sunt atat de putini oameni ajungi sa te intrebi daca e cumva vacanta. Drumul spre port seamana cu drumul spre mare in strazile din Eforie doar ca vantul aspru te racoreste la realitate. Nu ai nevoie de coroane suedeze pentru nimic. Nimic. Daca vrei sa schimbi bani mai bine te razgandesti, nu ai case de schimb, o singura banca face tranzactii cu 50 coroane comision la 100 de euro. Cu cardul poti plati orice: de la cumparaturi la hipermarket la biletul de parcare. De altfel este incurajat peste tot “descurcatul de unul singur”: de la copii dezbracati si lasati singuri in curtea gradinitei la minus 10 grade pana la scanez si platesc singur produsele cumparate.

Autobuzele sunt prevazute cu locuri speciale pentru caruciore unde NU sta altcineva si care este un must pentru a porni soferul. Statiile sunt astfel concepute incat este extrem de usor sa urci in autobuz oricat de greu deplasabil ai fi. Nu are nimeni problema caruciorului cat mai compact, usor, cu roti mici. Minutele de asteptare sunt trecute electronic pe panouri. Sunt o multime de tati care plimba caruciorul si se intalnesc cu altii parc, nu doar o luna de forma asa cum ne obliga mai nou statul in Romania. E plin de gay people care isi etaleaza statutul aproape ostentativ, la orice supermarket cersetorii sunt etnici romani, magazinele se inchid la 6 dupa-masa. Pentru noi este extrem de scump. Un hot dog la Ikea este 5 coroane (2,5 roni) si cam asta e paritatea cam la orice, de 2-3 ori mai mult. Salariile au o variatie minimalista intre cel mai mare si cel mai mic venit, de aceea probabil si acest socialism-capitalist in care oamenii sunt culmea! linistiti, multumiti si par chiar fericiti in felul lor. Cazarea este atat de scumpa incat nu putem decat sa fim recunoscatori prietenilor nostri care ne-au gazduit. Apropo de Ikea: mult mai mic si ponosit, dar e unul dintr-un orasel de provincie :), ca si toaletele care sunt mult mai curate in Romania!

Ne-am intors plini! Pe dinauntru, revigorati! Ce am simtit este linistea aceea aproape apasatoare, de care nu stiu inca, daca nu cumva m-ar plictisi pana la urma. Ramane de vazut! Suedia a fost un vis frumos, de o saptamana, unde am dat o fuga in Iotebori ( Goteborg) sa vedem Universeum , l-am fericit pe Andrei cu o vizita la Arena Skovde, dar mai presus de toate ne-am regasit prieteni si fini atat de dragi si ne-am marit familia! Si cine stie ce va mai urma…