Dupa o vreme

Dupa o vreme…a trecut ceva timp decand ( si scriu “decand” asa pentru ca mi se pare cu adevarat o eternitate) nu am mai avut in primul rand starea necesara sa scriu aici. Inca nu s-a terminat, dar a ramas doar o saptamana! O saptamana a celui mai greu an din viata mea de pana acum. Ma gandeam sa scriu la subiect si sa nu fac din aceasta revenire un text de comentat. Nu pot insa, in primul rand pentru ca tot timpul care a trecut de la ultimul meu post incoace a fost destul de dur cu mine, dar am avut alaturi niste oameni minunati, as zice chiar multi ­čÖé care m-au sustinut si s-au bucurat de fiecare pas inainte.Am invatat in timpul asta ca fericirea sta in foarte putin si putinul acela este normalitatea zilei obisnuite care nu-ti ofera nici bucurii prea mari cum nu-ti aduce nici tristeti prea adanci. Ii multumesc Ralucai Raduta pentru ca, desi o cunosc doar virtual, ceea ce a scris aici din 18 mai incoace a fost o lectie de viata.

Ca pediatru nu mai esti demult doar pentru tine si ai tai. Timpul ti se imparte intre alti parinti cu alti copii care au alte probleme, pe care de fiecare data incerci sa le rezolvi. Timpul tau nu e doar al tau. E al telefonului care suna, e al gandurilor ca cel pe care incerci sa-l tratezi e bine, e al garzilor albe, e al zilelor de la cabinet…uneori imi doresc sa fiu doar un om obisnut cu un singur job ( greu de crezut in tara asta :D) …dar chiar si atunci imi dau seama ca dupa o vreme nu as putea . De partea cealalta a baricadei la urma urmei sunt un simplu om. Numerele din  telefon din categoria “doamna x” sau ” mama lui y” sunt atat de multe ca nu ar incapea cred intr-o agenda uzuala de buzunar. De fiecare data parintele ” de la cealalt capat al firului” ma stie. Eu , de cele mai multe ori, dau un search intens sa vizualizez mama, copilul, antecedentele lui, probleme lui, la care dintre joburi ne-am cunoscut :D…daca aceste eforturi de memorie ar costa in calorii as fi extrem de fericita :).

De ce am scris ce am scris? Pentru ca intr-o saptamana cu ajutorul lui Dumnezeu ma voi numi ” medic specialist pediatru”. Pentru ca acest punct reprezinta in sfarsit un target atins, unul pe care cei care devin economisti, ingineri, profesori il ating dupa 4-5 ani de la majorat. Pentru ca examenul asta nu dureaza doar de 2 saptamani, ci de o viata. Pentru ca am adunat in urma atata munca si atata strugle, pentru ca e greu sa ai o sotie medic, pentru ca e chiar ingrat sa ai o mama pediatra…pentru ca un croitor nu are niciodata haine potrivite sau un bucatar nu are niciodata mancare acasa.Pentru ca in ultima luna toti copiii examinati de mine printre orele nesfarsite din biblioteca sau de somn putin au fost mai sanatosi decat Andrei. Pentru ca azi noapte am fost medic acasa. Pentru ca si copilul meu face febra. Pentru ca meseria asta nu e doar o meserie, pentru ca cei ca mine nu se opresc aici.Continua zilnic.

Pentru ca eu si colegii mei vrem sa nu fim doar respectati sau huliti. Pentru ca vrem sa fim intelesi. Pentru ca iti trebuie pasiune si daruire ca sa faci aceasta “meserie”. Medic si meserie nu mi se pare ca merg impreuna. Esti pediatru full time, e ca si cand ai o alta identitate permanent.

Leave a Reply

8 Comments on "Dupa o vreme"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
Oana
Guest
Oana

Felicitari!
Ma bucur mult, chiar daca nu ne cunoastem! E primul lucru pe care l-am citit diminetata si am vrut sa scriu ceva, chiar daca foarte rar comentez pe bloguri. Ce bine ar fi daca toti medicii, si mai ales cei pediatri, ar gandi in felul asta! Cred ca lumea ar fi mai frumoasa si mai vesela! Eu am incercat mereu sa-i spun baiatului meu, care are acum 3 ani si 8 luni, ca doctorii ii sunt prieteni si il ajuta sa fie sanatos si sa creasca frumos. Ce specializare aveti?

Irina Costache
Guest

Multumesc.In pediatrie nu au existat mult timp competente, legal vorbind, deocamdata sunt medic pediatru :), un fel de medic internist al piticilor ­čÖé

ana.hotzomana
Guest

Irina, traiesc toate emotiile astea odata cu tine. Sunt mandra ca suntem colege, ca te cunosc si ca ajungi in cateva zile la titlul ala oficial atat de ravnit. Te imbratisez!
Magda (mami de matei si bebe ana)

Anonim
Guest
Anonim

sa dea dumnezeu sa nu te schimbi sa ramai un medic cu sufletul la tine. titlul acela nu inseamna nimic. te pup cu drag.alina lazar

Irina Costache
Guest

Ma inclin Magda, multumesc!

Irina Costache
Guest

Multumesc…pt mine inseamna. Am asteptat prea mult sa am o meserie!

Anonim
Guest
Anonim

Baietelul meu a facut azi prima data febra, de cand s-a nascut. are un an si doua saptamani. mi-a fost de mare folos ce ai scris despre febra si iti multumesc. motocelul e acum bine, speram sa fie bine in continuare. si sa ne intalnim sanatosi la joaca in parcul izvor (care e si preferatul nostru ­čÖé ).
Gabriela Boac

Profesorul poate fi si prieten...
Guest
Sunt unele meserii care nu ar trebui catalogate drept meserii. Cea de cadru medical este una dintre ele. Asa cum ai spus in acest articol, a fi medic inseamna dedicatie full time, la fel ca si a fi mama… Tot timpul trebuie sa ai grija de cei care iti sunt pacienti, de cei carora sfatul tau, diagnosticul si tratamentul le sunt benefice in recuperarea sanatatii.Sunt mandra ca inca mai exista astfel de oameni si pot spune ca pentru mine astazi ai fost de doua ori medic: o data pediatru pentru fetita mea in varsta de 8 luni care are bronsiolita… Read more »
wpDiscuz