TO BE OR NOT TO BE….MAMICA LUI ANDREI

Dedic aceste “randulete” virtuale colegei mele Vali T. si sper ca sinusoidala noastra interactiune pe tema “copilul” sa aiba o finalitate frumoasa 

Vorbim despre momentul in care ne-am decis -sau nu?- sa avem un copil. Imi imintesc si acum cum cochetam cu ideea de a avea noi doi un copil. Nu prea stiam cu ce se mananca treaba asta si eram furioasa pe replica unei colege care spunea (si o spune si acum) ca daca nu esti pregatit, nu ai o situatie financiara si familiala stabila e o nebunie sa ma si gandesc la copil. Imi imintesc ca prima luna a trecut si chiar eram dezamagita ca nu aveam doua liniute rosii. A fost ca dintr-o joaca de copii prea mici pentru o responsabilitate atat de mare. Daca ma intreaba cineva “erati pregatiti?”, raspunsul vine inevitabil imediat: NU. Niciunul!

O spun si acum la 4 ani de la acel moment: nu exista un moment in care sa fii cu adevarat pregatit, si cu cat trece timpul si se incetatenesc tabieturile cu atat dorinta de a renunta la timpul tau, la locul tau, la spatiul si aerul tau te lasa…Imi amintesc de un tatic-actual tatic, atunci viitor, care nu se lasase convins sa aiba un copil pana spre 40 ani cum spunea el, pentru ca ii era frica! Da frica, de schimbare , de o noua situatie , de o noua adaptare. Este astazi tatal a doua gemene superbe si mi se pare ca se descurca din ce in ce mai bine…dupa ce primul an impreuna cu atatea fete parea ca l-a stors.

Daca scriam postul acesta in primele luni dupa nasterea lui Andrei spuneam ca vorba aceea din popor cum ca un copil apropie, sudeaza un cuplu, este o baliverna fara limite! Si acum cred ca e o vorba aruncata prea usor, dupa aparitia lui Andrei primul lucru care s-a produs intre noi pe fondul unei oboseli crunte a amandurora ( copil doarme si plange doar cand vrea el ) a fost sa ne rupem, sa ne indepartam, sa fim doua papusi automate. Eu abia asteptam sa vina cineva acasa sa mai am un pic de libertate, iar el, culmea pentru mine, nu venea odihnit nu?! Dar ce conta, era o vesnica pasare a copilului urlator, mofturos, agitat de la unul la altul. Nu pricepeam cum , o data cu cresterea e si mai greu. Multi parinti imi spuneau:” aaa acum e bine, sa vezi mai incolo…cand merge, cand nu sta…etc” 

Ce simt eu azi: cu cat a trecut timpul cu atat Radu si Andrei au fost din ce in ce mai apropiati, Radu imi si spunea ca lui ii place mai mult dupa un an 😀 cand a inceput sa interactioneze cu el mai mult….adica sa-i arate becul!! Asa a inceput totul cu becul, cu unde e iepurasul de la o firma de produse pentru copii si un ursulet alb cu negru primit de la o matusa la prima vizita. Imi imintesc si acum cum arata cu degetul si noi eram super incantati, mai exact extaziati de lucruri atat de marunte. 

A venit Andrei la momentul potrivit? Andrei a mutat munti de cand a venit pe lumea asta, ne-a dat noua motivatia care ne lipsea, iar eu m-am trezit …ca dintr-un vis monoton si fara perspectiva. Venirea lui a schimbat prioritatile, a distrus egosimul, a dus limitele dincolo de unde imi imaginam. Si e bine! E foarte bine asa…Si a meritat? A meritat fiecare noapte alba, fiecare fir alb iesit…Daca am fost sau sunt o mama buna? Sunt o mama…sunt o mama perfectibila ca noi toate, dar cu siguranta suntem mama si tatal cei mai buni de pe lumea asta larga pentru copilul nostru 🙂 Daca am gresit? DA, cu siguranta si de mai multe ori. Daca sunt linistita? NICIODATA! 

Dar aseara, dupa aproximativ 48 ore de cand nu ne -am vazut, Andrei : ” mamita vreau sa ramai toata ziua cu mine si sa nu pleci niciodata niciodata”…” Andrei hai sa ne culcam ! Mai am un pit mamita, mai am un pit sa invat putin aici al cartea asta, am de invatat putin mamita!”  Priceless!

In ochii copilului nostru suntem zugraviti mereu noi, parintii…

Fericirea de a avea un copil este de neegalat. Si scriu asta in dimineata botezului celui de-al treilea finut al nostru, Victor, caruia ii dorim sa cresca mare si sanatos si sa fie lumina parintilor lui toata viata.

Voua cum v-a fost ?

Toate articolele din acest blog sunt scrise de Irina Costache, medic pediatru.


  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

9 Comments on "TO BE OR NOT TO BE….MAMICA LUI ANDREI"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
iuliana
Guest
Frumos articol, ca de obicei! De acord cu ce ai scris, cam asa a fost si la noi. Ce pot sa-ti zic: cu certitudine la al 2-lea copil chiar si acel prim an o sa fie frumos de aceasta data- o sa vedeti, sper. Probabil datorita naturii noastre perfectibile :). In rest, tot ce pot spune e ca nu avem nici acum situatia materiala stabila, sunt momente cand din cauza oboselii probabil o contest chiar si pe cea familiala :). Totusi, cand trag linie, as face din nou la fel… Nimic nu se compara cu energia pozitiva/motivatia/puterea/fericirea pe care ni… Read more »
Irina Costache
Guest

Sper si eu Iuliana sa fie bine si sa reusim sa avem un al doilea copil sanatos! Primul fior insa nu se va mai intoarce niciodata

cristina
Guest
cristina
Un articol adevarat, fata de altele care iti expun poveste despre venirea pe lume a copilul si cand ajungi sa fii cu bebe fata in fata si trebuie sa te descurci singura…te intrebi..''unde este basmul? unde sunt sentimentele?''..in acele momente de inceput,oboseala pune stapanire pe tot si nu te lasa sa te bucuri intr-adevar de fiecare secunda petrecuta cu puiul mic. Cel putin asa simt eu acum, cand Iulia mea are 2 ani si 3 luni. Dar, ceea ce cred si sper, este ca, la al doilea copil, va fi altfel…Tocmai pentru ca am tercut printr-o prima experienta si pe… Read more »
alina
Guest
alina
Pai cum sa fie? Minunat ! daca ai incredere in tine. Prima regula e ca nu exista nicio regula: nu trebuie sa-ti cresti copilul cum te-a crescut mama/bunica, cum si-a crescut soacra odorul, vecina copilul etc … samd… Tu esti mama copilului tau deci trebuie sa inveti sa-ti asculti inima si sa-ti iubesti puiul cum crezi tu ca e mai bine. A fi parinte e o experienta minunata, fantastica, uneori frustranta, pentru care nimeni si nimic nu te pregateste. A fi parinte se invata pas cu pas alaturi de puiul si familia ta. 🙂 Uneori trebuie sa ai mai multa… Read more »
Irina Costache
Guest

Alina multumesc pt comentariu. Cred cu tarie ca este nevoie de un al doilea si ca trebuie sa ni-l permitem. Personal sper ca o data cu incheierea acestei etape de medic rezident in toamna, sa inchid ochii si sa o iau de la capat cu o fetita, sper eu. Iar financiar..sa nu ne mai gandim.:)

Irina Costache
Guest

Multumesc pt cuvintele tale 🙂 ma onoreaza

DC
Guest
Felicitari pentru articol…fac parte si eu din cele care au ajuns sa aiba copil la 40 de ani, cred ca tot de frica, din aceleasi idei cu ale colegei dvs…si mai mult, de responsabilitatea enorma pe care o simteam venind si nu stiam daca voi fi capabila sa o gestionez. Azi Amelia are 8 luni, eu sunt treaza de la 03:30 (ies dintii si incercam sa mergem si in somn :D) si toata oboseala, nervii si stresul sunt compensate de surasul stirb asezonat cu "ma-maaaaa"…nu e nimic mai minunat pe lumea asta si nu am crezut ca m-as putea schimba… Read more »
Ady
Guest
Buna ziua, Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport . Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele… Read more »
Dana
Guest
Succes in toate! Cat despre situatia financiara, sa stiti ca un al 2-lea bebe nu necesita atat de multe lucruri ca primul, asta daca ati mai pastrat de la primul lucrurile mari (cantar, leagan, tarc, scaun de masa etc.) si chiar hainute. Jucarii sunt de la primul, numai sa vrea sa le imparta, carti la fel, pentru fiecare etapa. Noi la al 2-lea bebe nu avem cheltuieli in plus decat cu pampersii si cate o hainuta din cand in cand. Bine, ca eu il mai aplaptez si acum la 1 an ca nu reusesc sa-l intarc. Numai bine si poate… Read more »
wpDiscuz