TO BE OR NOT TO BE….MAMICA LUI ANDREI

Dedic aceste “randulete” virtuale colegei mele Vali T. si sper ca sinusoidala noastra interactiune pe tema “copilul” sa aiba o finalitate frumoasa 

Vorbim despre momentul in care ne-am decis -sau nu?- sa avem un copil. Imi imintesc si acum cum cochetam cu ideea de a avea noi doi un copil. Nu prea stiam cu ce se mananca treaba asta si eram furioasa pe replica unei colege care spunea (si o spune si acum) ca daca nu esti pregatit, nu ai o situatie financiara si familiala stabila e o nebunie sa ma si gandesc la copil. Imi imintesc ca prima luna a trecut si chiar eram dezamagita ca nu aveam doua liniute rosii. A fost ca dintr-o joaca de copii prea mici pentru o responsabilitate atat de mare. Daca ma intreaba cineva “erati pregatiti?”, raspunsul vine inevitabil imediat: NU. Niciunul!

O spun si acum la 4 ani de la acel moment: nu exista un moment in care sa fii cu adevarat pregatit, si cu cat trece timpul si se incetatenesc tabieturile cu atat dorinta de a renunta la timpul tau, la locul tau, la spatiul si aerul tau te lasa…Imi amintesc de un tatic-actual tatic, atunci viitor, care nu se lasase convins sa aiba un copil pana spre 40 ani cum spunea el, pentru ca ii era frica! Da frica, de schimbare , de o noua situatie , de o noua adaptare. Este astazi tatal a doua gemene superbe si mi se pare ca se descurca din ce in ce mai bine…dupa ce primul an impreuna cu atatea fete parea ca l-a stors.

Daca scriam postul acesta in primele luni dupa nasterea lui Andrei spuneam ca vorba aceea din popor cum ca un copil apropie, sudeaza un cuplu, este o baliverna fara limite! Si acum cred ca e o vorba aruncata prea usor, dupa aparitia lui Andrei primul lucru care s-a produs intre noi pe fondul unei oboseli crunte a amandurora ( copil doarme si plange doar cand vrea el ) a fost sa ne rupem, sa ne indepartam, sa fim doua papusi automate. Eu abia asteptam sa vina cineva acasa sa mai am un pic de libertate, iar el, culmea pentru mine, nu venea odihnit nu?! Dar ce conta, era o vesnica pasare a copilului urlator, mofturos, agitat de la unul la altul. Nu pricepeam cum , o data cu cresterea e si mai greu. Multi parinti imi spuneau:” aaa acum e bine, sa vezi mai incolo…cand merge, cand nu sta…etc” 

Ce simt eu azi: cu cat a trecut timpul cu atat Radu si Andrei au fost din ce in ce mai apropiati, Radu imi si spunea ca lui ii place mai mult dupa un an 😀 cand a inceput sa interactioneze cu el mai mult….adica sa-i arate becul!! Asa a inceput totul cu becul, cu unde e iepurasul de la o firma de produse pentru copii si un ursulet alb cu negru primit de la o matusa la prima vizita. Imi imintesc si acum cum arata cu degetul si noi eram super incantati, mai exact extaziati de lucruri atat de marunte. 

A venit Andrei la momentul potrivit? Andrei a mutat munti de cand a venit pe lumea asta, ne-a dat noua motivatia care ne lipsea, iar eu m-am trezit …ca dintr-un vis monoton si fara perspectiva. Venirea lui a schimbat prioritatile, a distrus egosimul, a dus limitele dincolo de unde imi imaginam. Si e bine! E foarte bine asa…Si a meritat? A meritat fiecare noapte alba, fiecare fir alb iesit…Daca am fost sau sunt o mama buna? Sunt o mama…sunt o mama perfectibila ca noi toate, dar cu siguranta suntem mama si tatal cei mai buni de pe lumea asta larga pentru copilul nostru 🙂 Daca am gresit? DA, cu siguranta si de mai multe ori. Daca sunt linistita? NICIODATA! 

Dar aseara, dupa aproximativ 48 ore de cand nu ne -am vazut, Andrei : ” mamita vreau sa ramai toata ziua cu mine si sa nu pleci niciodata niciodata”…” Andrei hai sa ne culcam ! Mai am un pit mamita, mai am un pit sa invat putin aici al cartea asta, am de invatat putin mamita!”  Priceless!

In ochii copilului nostru suntem zugraviti mereu noi, parintii…

Fericirea de a avea un copil este de neegalat. Si scriu asta in dimineata botezului celui de-al treilea finut al nostru, Victor, caruia ii dorim sa cresca mare si sanatos si sa fie lumina parintilor lui toata viata.

Voua cum v-a fost ?

Toate articolele din acest blog sunt scrise de Irina Costache, medic pediatru.

•  
•  
•  
•  

S-ar putea sa te intereseze si:

Raman aici

Cad caramizile in jur. Se naruie universuri, se naruie sperante, planuri, vise. Pandemia a dat, [citeste mai mult]

Nu ratati prima zi de scoala. Azi e doar azi

Prima zi de scoala, 8 ani mai tarziu de cand am mers iar la scoala, [citeste mai mult]

Ce carti a mai citit Andrei (12-14 ani)

Andrei a citit in vara asta dupa recomandarile doamnei profesoare, dar a si terminat ce [citeste mai mult]