“Doamna doctor”

Avem toti pe lume idoli…pasionata de gimnastica, in copilarie idolul meu era Nadia asa cum o descrisese Ioan Chirila, in cartea jurnal cu acelasi nume. A fost o carte pe care am recitit-o de nenumarate ori, cartea care mi-a marcat copilaria. Nu era cartea mea, era un schimb pe care l-am facut cu o colega, ea a primit de la mine ” Fram, ursul polar”. M-a costat enorm aceasta carticica, zile intregi de cearta de la mama pentru ca nu-l gasea pe Fram. Dar nu-mi pasa, eu o aveam pe Nadia si visam sa devin ca ea. Eram convinsa ca in gimnastica eram prea batrana deja, pe la 10 ani si destul de netalentata, desi scunda am fost mereu :).

Apoi anii au trecut si o data cu intrarea la liceu notiunea de idol s-a estompat, a devenit fada si pe alocuri, puerila. Sansa sau nesansa cum am crezut eu atunci, m-a adus catre pediatrie in spitalul “meu”. Spitalul meu nu are nume in povestea asta online, dar in ciuda faptului ca legal, rezidenta fiind, nu am apartinut niciodata lui, spitalul “meu” ramane al meu. Acolo candva am luat totul de la capat. Dupa 4 ani de liceu si 6 ani de facultate o luam de la zero cu oameni noi, iar ucenic, iar cel mai mic invatacel. Un om mare, la propriu si la figurat mi-a spus ca si ieri ” te trimit sa lucrezi cu cineva foarte bine, o sa vezi”. Nu pot sa uit nici acum ziua in care am ajuns acasa si i-am spus lui tata ca daca m-as fi asezat pe jos in mijlocul reanimarii doctorita A. nici nu m-ar fi vazut. Si el imi spunea ca si acum: ai rabdare, e prima zi la serviciu, nu te cunoaste nimeni.

Ii multumesc doctorului ca m-a refuzat si ii multumesc colegei mele care s-a trezit mereu mai devreme si a ajuns inaintea mea la el. Asa am ajuns eu sa lucrez acolo, cu doctorita “mea”. Asa am ajuns eu, dupa o vreme, sa am un nou idol, sa am un nou mentor, sa am un om pe care da, online este foarte simplu sa o spui, il iubesc din tot sufletul. Live spui “tin la ea, o respect”, dar nu, eu intr-adevar o iubesc pentru tot ce mi-a oferit, pentru ca este asa cum este, unica. Sunt atasata de multa lume, dar doctorita “mea” este speciala, nu este doar un medic exceptional, si asta nu o spun doar eu, nu este doar un om generos, asa cum o caracterizeaza unii colegi, este cel mai sincer adult pe care l-am cunoscut in viata. Este omul care atunci cand te cearta o face cu adevarat si cand te imbratiseaza, desi niciodata cu putere, o face pentru ca simte asta.

Sunt norocoasa castigatoare a 3 ani plini langa doamna doctor ca medic rezident si a unuia ca mama. Doamna doctor este fara ghilimele, cand spun doamna doctor stiu cine este. Astazi doamna doctor si-a petrecut ultima zi plina in spitalul “meu”, langa noi. Doamna doctor a decis ca dupa un an de colaborare pe bani modici, dupa o pensionare fortata a sistemului de la catedra universitatii de medicina, sa plece cel mai probabil pentru totdeauna, catre mediul privat. Cand mi-a spus m-am bucurat, pentru ea. Astazi am fugit din garda sa o vad acolo, acolo unde cred ca ii era locul, printre rezidenti si studenti, probabil pentru ultima oara. Si asa cum am stiut de acasa, am plans. Am plans nu pentru ca mi-am pierdut “spatele” cum spun rautaciosii, nu pentru ca “acum ce mai faci fara?”, ci pentru ca nu voi mai avea privilegiul sa o mai am langa mine, acum cand simt ca am prins “puteri” ca medic, sa ma cizeleze pana la capat, ca nu o voi avea langa mine sa ma certe prentru greseli, ca generatii intregi de rezidenti si studenti o pierd.

As vrea sa-i spun ca-i multumesc ca a existat in totii acesti ani de ucenicie si pentru mine, ca mi-a dat incredere si ca parte din ceea ce sunt astazi sau voi deveni candva i se datoreaza. Si ca o iubesc, din tot sufletul!

Toate articolele din acest blog sunt scrise de Irina Costache, medic pediatru.


  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

5 Comments on "“Doamna doctor”"

Notify of
avatar
Sort by:   newest | oldest | most voted
Irina Costache
Guest

Pentru Gabi: mie pare ca imi merg comentariile

E-leana
Guest

Irina, vrem si noi sa stim cine e Dna Doctor! Te rugam mult! E foarte greu in momentele de criza sa stii sa te indrepti unde trebuie.

Irina Costache
Guest

Din pacate nu am permisiunea dumneaei sa-i folosesc numele online.Dar este doamna din poza, intr-adevar.Si va lucra intr-unul din spitalele private, nou (re)deschise

Ana N
Guest
Ana N

Putini vor sti cine e Doamna Doctor, dar cei ce o vor recunoaste or sa verse o lacrima, asemeni Irinei si asemeni mie. De ce lacrima, nu stiu sa spun…
Ma bucur si eu pentru doamna doctor A si pentru linistea pe care sper sa o aiba de acum. Si ma bucur si pentru mine (rezidenta, fosta studenta la spitalul fara nume) ca am cunoscut-o pe doamna doctor. Si pentru tine ma bucur, Irina, ca ti-a fost alaturi atata vreme.

Irina Costache
Guest

Ana te-am recunoscut:) si doamna doctor te-ar recunoaste, garantez.Multumesc, da a fost exceptional cat a fost, cum a stiut sa creeze un climat propice in reanimare, cum a condus spitalul, pentru ca doamna dr a fost director medical mult timp, cum a tratat dumneaei si nou nascuti si copii bolnavi de cancer, si bogati si amarati rau….

wpDiscuz